Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

616 22 1de Carmen Ciripoiu

Se spune că marii pictori de icoane au avut mâini sărutate de sfinți. Astfel, aceștia au rămas vii. Și oricine stă cu sfială înaintea lor se așteaptă să-i audă vorbind, să-i vadă mișcându-se, să ridice mâna să-i binecuvânteze. Între icoane și sfinți, cu părintele Gheorghe Vanghele, parohul Bisericii Spirea Nouă din București.

„Altarul este locul în care se împreunează biserica pământeană cu cea cerească”

- Biserica este locul unde sunt salvați condamnații la moarte, a spus atât de frumos Sfântul Efrem Sirul. Tocmai de aceea, sfinția voastră, aș vrea să ne învățați cum să cunoaștem mai bine acest sfânt lăcaș. Să începem cu catapeteasma, despre care se spune că este ca o carte deschisă…

616 22 2- Iconostasul sau catapeteasma înfăţişează imaginea bisericii desfăşurată pe verticală, istoria chipului creat, chipul lui Dumnezeu şi căile lui Dumnezeu în istoria mântuirii omului. Pe catapeteasmă este rezumată întreaga viaţă a bisericii sub forma mijlocirii sfinţilor şi a îngerilor care se roagă împreună cu noi, credincioșii. La început, iconostasul a fost compus din două icoane: a Mântuitorului şi a Maicii Domnului. Cu timpul s-a dezvoltat, ajungând prin secolul al XVI-lea la forma şi la structura unitară pe care le cunoaştem astăzi, cu mai multe rânduri de icoane suprapuse. Foarte important de amintit este faptul că iconostasul are cinci rânduri de icoane, iar expunerea acestora arată rolul profund al catapetesmei. Primul rând face legătura între Cer și Pământ și cuprinde Icoanele Împărătești (Iisus Hristos și Maica Domnului cu Pruncul), Sfintele Uși: Buna Vestire și/ sau cei patru Evangheliști (uneori, apar pictați Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Ioan Gură de Aur ținând în mână Liturghiile scrise de ei), Ușile diaconești (laterale): Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil sau Sfinții Diaconi Ștefan și Laurențiu (uneori, pe ușa dinspre sud mai apar Sfântul Dismas - tâlharul cel bun, iar pe cea dinspre nord apare Sfântul Diacon Filip, Icoana hramului bisericii (icoana din partea sudică) și Icoana Sfântului Ioan Botezătorul sau Sfântul Nicolae (în partea nordică). Rândul al doilea este alcătuit din icoanele praznicelor împărătești, având în centru icoana Cinei cea de Taină sau Sfânta Mahramă a Domnului, iar al treilea rând cuprinde icoanele celor 12 Apostoli, având în mijloc icoana Deisis sau Sfânta Treime. Urmează rândul al patrulea, alcătuit din icoanele a 12 proroci (mari și mici) ai Vechiului Testament, având în mijloc icoana Maicii Domnului cu Pruncul (Oranta). În ultimul rând se regăsesc icoanele a 12 patriarhi din Vechiul Testament, având în centru icoana Sfântei Treimi la stejarul din Mamvri.

- Ce sfinți se regăsesc zugrăviți pe altar, încăperea cea mai tainică și sfântă a bisericii?

- Altarul este locul în care se împreunează biserica pământeană cu cea cerească, tocmai de aceea aici sunt pictate chipurile sfinților care sunt cei mai apropiați de altarul ceresc. Pe boltă se roagă pentru noi Maica Domnului Platytera, reprezentată cu palmele desfăcute, înălțate spre cer, în semn de rugăciune, cu chipul îndurerat, iar rezemat de pieptul Preasfintei se găsește Mântuitorul Copil, binecuvântând. Pe pereți găsim chipurile celor care au cel mai important rol în alcătuirea şi slujirea Sfintei Liturghii, marii ierarhi Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie cel Mare, alături de diaconii slujitori Sfântul Ştefan și Sfântul Laurenţiu.

„Tradiția a asociat fiecăruia dintre cei patru Sfinți Evangheliști câte un simbol”

- Ați pomenit mai devreme despre ușile sfântului altar, trecerea dintre lumea cunoscută și cea necunoscută. Ce avem reprezentat aici?

- De obicei, aici se găsește zugrăvită scena Bunei Vestiri, o scenă de o frumusețe rară, unde apare Sfânta Fecioară Maria în partea dreaptă, alături de Sfântul Arhanghel Gavriil în partea stângă. Maica Domnului apare vorbind cu Arhanghelul, câteodată stând în picioare, alteori aşezată pe un tron. Maica Domnului îl primeşte pe Arhanghel ţinând în mână un caier. Potrivit tradiţiei, aceasta era munca ce-i fusese rânduită Fecioarei de preoţii templului din Ierusalim. În ceea ce-l privește pe Arhanghelul Gavriil, acesta abia dacă atinge pământul cu piciorul, iar mâna sa este ridicată în gestul binecuvântării. Sub scenă au fost adăugați în medalioane mai mici cei patru Evanghelişti, ca un omagiu închinat lor pentru că au așternut în scris vestea cea bună. Tradiția a asociat fiecăruia dintre cei patru Sfinți Evangheliști câte un simbol. Astfel, Sfântul Evanghelist Matei este zugrăvit împreună cu un înger, Sfântul Evanghelist Marcu este alături de un leu, Sfântul Evanghelist Luca are în preajmă un vițel, iar Sfântul Evanghelist Ioan este însoțit de un vultur.

- Toți am văzut cum multe icoane sunt îmbrăcate în aur și în argint și ornate cu pietre prețioase, dar foarte puțini știm de ce.

- Este vorba despre așa-numita ferecătură care este așezată pe o icoană ca urmare a minunilor săvârșite prin intermediul acesteia. Această modalitate de a cinsti icoanele are însă și un rol decorativ. Un alt motiv pentru care icoanele sunt ferecate este acela de a proteja suprafața pictată a icoanei, de a o proteja de fum sau de ceară.

„Prezenţa icoanei în casă arată că acolo trăieşte o familie încreştinată, care îşi mărturiseşte credinţa în Dumnezeu şi în Înviere“

„Cel mai bine e ca fiecare credincios să aibă în casă icoane pictate pe lemn“

- Se spune că cine nu iubește icoanele nu-l iubește pe Dumnezeu. De aceea, în casa fiecărui credincios există cel puțin o icoană. Ce fel de icoane trebuie alese și unde e bine să fie așezate?

- Fără icoană, casa arată ca o biserică pustiită și fără altar. Potrivit tradiției, este bine ca icoana să fie primită în dar. Una dintre cele mai de preț moșteniri este icoana rămasă de la strămoșii noștri, pentru că poartă încărcătura credinței și a rugăciunilor acestora. De aceea, avem datoria ca la rândul nostru să le lăsăm moștenire sfântă copiilor. Înainte de a fi așezată în casă, icoana trebuie însă sfințită. De aceea, se lasă la biserică 40 de zile, timp în care se păstrează în Sfântul Altar. La sfârșitul acelor zile, preotul o sfințește și scrie pe spatele icoanei data sfințirii, hramul bisericii unde a fost sfințită și numele său. Cât privește locul icoanei în casă, e bine ca în fiecare cameră să existe câte una, iar toate se așază pe peretele dinspre răsărit, locul de unde vine lumina, semnul Mântuitorului, numit în rugăciunile Bisericii, iar pe acel perete e indicat să nu mai fie pus nimic altceva. Cel mai bine e ca fiecare credincios să aibă în casă icoane pictate pe lemn, după rânduiala Bisericii.

Add comment


Security code
Refresh