Main menu

header

Religie - Cinstirea Sfântului Ilie pe tărâm constănţean

    Judeţul Constanţa a fost la sfârşitul săptămânii trecute gazda mai multor evenimente religioase. Mănăstirea Dumbrăveni şi-a serbat hramul la 18 iulie, de ziua Sfântului Emilian de la Durostorum; la 20 iulie, de Sfântul Ilie, au fost aduse părticele din moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe la Biserica “Sfântul Ilie” din Techirghiol, iar la Cernavodă, Episcopul Tomisului, ÎPS Teodosie, a săvârşit slujba târnosirii unei biserici cu hramul proorocului Ilie Tesviteanul, tot la 20 iulie. 

Sărbătoare la Mănăstirea Dumbrăveni 
     Mănăstirea Dumbrăveni, care şi-a serbat ocrotitorul la 18 iulie, este situată în localitatea cu acelaşi nume, aşezată în partea de sud a judeţului Constanţa, aproape de graniţa cu Bulgaria. Pe raza localităţii s-a descoperit un complex rupestru, format din morminte creştine, şi o bisericuţă, compartimentată în trei încăperi: pronaos, naos şi altar. Complexul paleocreştin de la Dumbrăveni prezintă analogii vizibile cu acela de la Basarabi-Murfatlar, fiind locuit în două etape, secolele V-VI şi IX-X.

Religie - Tradiţii – Obiceiuri – Credinţe

- Miţuitul oilor este o operaţiune din marea suită a lucrărilor dedicate oieritului, ce se efectuează între 15 şi 20 iulie, înainte de Sântilie. Acest miţuit al oilor este de fapt tunderea mieilor fătaţi în acea primăvară. În această perioadă, nevestele ciobanilor urcau la munte, la stână, pentru a face operaţiunea aceasta. În unele părţi, tinerii păstori coborau în sate pentru a-şi scoate drăguţele la horă de Sfântul Ilie

- Sântilie reprezintă zeul focului şi al soarelui, identificat cu zeul grec Helios şi cu Gebeleisis, din mitologia geto-dacă. O dată cu creşterea influenţei creştinismului, sărbătoarea a fost identificată cu cea a Sfântului Ilie, 20 iulie. În viziunea populară, Sântilie produce tunete şi fulgere, ploi cu grindină, incendiile din verile caniculare

- Opârlia este reprezentarea mitică din panteonul românesc, ce aduce incendii în locuinţe şi arsuri pe corp dacă oamenii nu-i prăznuiesc ziua, la 23 iulie. În Moldova şi Dobrogea, Opârlia se numeşte Foca, pentru simplul fapt că în calendarul ortodox în această zi este Sfântul Mucenic Foca.

Religie - Ctitorie ştefaniană pentru Sfântul Ilie

La un kilometru şi jumătate de oraşul Suceava, în localitatea Scheia, se află o biserică ctitorită de Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt în 1488, având hramul Sfântului Prooroc Ilie. 

Veche de cinci secole
      Aşadar, ctitoria marelui Ştefan are deja cinci secole de existenţă, dar timpul pare că nu şi-a pus amprenta pe ea. Referindu-se la năvălirea polonezilor în anul 1497, cronicarul Grigore Ureche spune:  „Leşii umblau prin păduri de aflau prăzi şi jafuri, nesocotind de bună seamă nici Mănăstirea Sfântul Ilie”.
      Între nenorocirile abătute asupra acestor locuri şi, implicit, asupra Mănăstirii Sfântul Ilie de lângă Suceava, amintim şi expediţiile turcilor împotriva lui Petru Rareş din anul 1538, ce au provocat mănăstirii destule distrugeri frescelor interioare, celei votive, ovalului feţei ctitorilor şi simbolului creştinătăţii.  De asemenea, războaiele turco-polone de la sfârşitul secolului al XVII-lea au dus şi ele la pustiirea mănăstirii. În secolul al XVIII-lea a fost relativ linişte pentru călugării sântileni, cum erau numiţi aceştia. În această perioadă, aici a fost înfiinţată o şcoală clericală. 

Religie - Tradiţii – Obiceiuri – Credinţe

  - Pe 15 iulie, tradiţia populară (mai ales în Oltenia şi Muntenia) o serba pe Ciurica, reprezentare mitică ce dădea dreptul femeilor să se răzbune pe bărbaţii lor. Se credea că, dacă în această zi există ceartă în familie, tot anul va fi la fel. Existau şi anumite expresii de ameninţare a copiilor obraznici: „Stai cuminte că vine Ciurica!” - Chiric Şchiopul este un alt personaj din galeria populară, ziua lui fiind la 15 iulie, atunci când în calendarul ortodox este menţionat Sfântul Mucenic Chiric.

    Faptul că Sfântul Chiric a murit ca mucenic la o vârstă fragedă a făcut ca poporul să preia informaţia greşit şi să o denatureze (din lipsă de carte), aşa încât Chiric a devenit un personaj şchiop. Este considerat o divinitate puternică, respectat în popor, mai ales prin interdicţii de muncă în ziua lui - Circovii de vară este o sărbătoare de trei zile în mijlocul verii: 16-18 iulie, în care erau venerate forţele malefice ce aduceau boli psihice. Îmbolnăvirile de acest gen se şi numeau Luatul de Circovi sau Lovitul de Circovi. Circovii mai aduceau şi alte năpaste, precum grindina, incendiile, fiarele sălbatice ce atacau turmele. Interdicţiile de muncă erau drastice, singurele admise erau culesul de pelin şi de peliniţă, pentru confecţionarea măturilor. 

Religie - Mănăstirea Pissiota – Un colţ de Rai

    Dacă vrei să mergi la Mănăstirea Pissiota te opreşti la Potigrafu, pe DN1. De aici, un indicator te îndrumă spre lăcaşul Domnului. Când ai ajuns aici, răsuflarea ţi se taie de frumuseţea peisajului. Turnul bisericii mănăstirii, realizat în stil italian, este perfect încadrat într-un ansamblu bizantin desăvârşit. O sinteză perfectă, ce aminteşte pe undeva de stilul bisericilor macedonene. Aceasta este amprenta ctitorului, marele inginer şi om de cultură Nicolae Pissiota, după care s-a dat şi numele lăcaşului de cult.

Poartă numele ctitorului său
Nicolae Pissiota s-a născut în 1860, în satul Hrupişte, lângă Lacul Kastoria (pe teritoriul Greciei de astăzi), într-o familie de crescători de animale. A fost un elev silitor, iar după terminarea liceului în Bitolia (capitala neoficială a aromânilor), a plecat ca bursier la Paris, la Şcoala de Drumuri şi Poduri. La sfatul unui prieten (generalul Burghele) îşi părăseşte locul de baştină, situat pe atunci în Imperiul Otoman, şi cere naturalizarea în tânărul şi independentul Regat al României. Carol I îi acordă dreptul de a locui pe teritoriul României şi, la sfârşitul secolului al XIX-lea îl găseşte angajat al CFR şi căsătorit (1894) cu Zoe Eustaţiu, fiica unui diplomat de carieră. 

Religie Tradiţii – Obiceiuri – Credinţe

- În încercarea de a rări relele ce le puteau atinge recoltele, oamenii au început să desfăşoare o serie de ritualuri. Strămoşii noştri aveau în această perioadă ca personaje principale ale sărbătorilor populare: Pricupul, Ana-Foca, Cosmadinul, Paparuda, Pintilie, Ciurica, Sântiliile

- Paparuda este o figură mitică pluviometrică, preromână, invocată în vreme de secetă, pe care o găsim şi la alte popoare vecine. În timpul ritualului de invocare a ploii, femei sumar îmbrăcate dansau frenetic în timp ce erau udate cu apă

- Pricupul este numele unui personaj mitic derivat al  Sfântului Mare Mucenic Procopie, serbat la 8 iulie. Oamenii credeau că el grăbeşte coacerea grânelor şi, totodată, le fereşte de fenomenele meteorologice extreme. Ţăranii considerau că Pricupul trebuie respectat, altfel s-ar răzbuna, distrugând recoltele prin arşiţă cumplită.

Religie - O mănăstire cu aer regal: Sinaia

     Sinaia. Mănăstirea Sinaia. Cine nu a păşit măcar o dată treptele acestei mănăstiri atât de frumos clădite la poalele Munţilor Bucegi? Mănăstirea Sinaia este situată într-un cadru natural feeric şi datează din secolul al XVII-lea, fiind prima construcţie pe acest teritoriu. Fondatorul Mănăstirii Sinaia este Spătarul Mihail Cantacuzino, care împreună cu mama sa, Elena, şi cu sora sa, Stanca, au mers într-un pelerinaj la Locurile Sfinte, aproape de Muntele Sinai, unde s-au rugat în Mănăstirea „Sfânta Ecaterina”. Impresionat de ceea ce a văzut, s-a hotărât ca la întoarcerea în Ţara Românească să construiască un lăcaş sfânt în Carpaţi şi să-l închine Sfintei Fecioare Maria. Numele mănăstirii, „Sinaia”, a fost inspirat după Muntele Sinai. Importanţa Muntelui Sinai ţine de istorie şi de tradiţia biblică. Moise a primit aici tablele legii cu cele „zece porunci”.

Tradiţii – Obiceiuri – Credinţe

- Sânpetru de Vară este denumirea populară a zilei Sfinţilor Apsotoli Petru şi Pavel, din 29 iunie. În tradiţia populară înseamnă că este miezul de vară, perioada secerişului. Se credea că Sânpetru putea fi văzut la miezul nopţii când cerul se deschide pentru câteva clipe, semn al acestei minuni fiind apariţia licuricilor.

- Dacă în prima zi a lui Cuptor în calendarul ortodox este consemnată ziua Sfinţilor Cosma şi Damian, doctorii fără de arginţi, în calendarul popular ziua se numeşte Cosmadinul, o combinaţie a numelor celor doi. Este considerată o zi favorabilă pentru practicile de medicină populară, dar şi pentru descântece. 

- Femeile descântătoare aveau personalitate puternică, erau capabile să provoace sau să stăpânească anumite procese psihice. Arhelogii au descoperit pe pământ românesc un fel de păpuşi de lut înţepate, ce nu sunt altceva decât proba că în vechime aici se practica acupunctura.

Bârsana: renaşterea din cenuşă

Maramureşul este plin de frumoase mănăstiri de lemn, unele dintre ele celebre pentru înălţimea turlelor, altele pentru cea a picturilor. În orice caz, originalitatea stilului este ţinut în viaţă de meşteri lemnari, care duc mai departe autenticitatea unei arte apreciate de români şi străini deopotrivă.  Mănăstirea Bârsana, una dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut în acest colţ de ţară, poate fi numită fără a greşi „un colţ de Rai”, chiar dacă formula este atât de des folosită, încât pare a-şi fi pierdut valoarea. Localitatea cu acelaşi nume se află pe malul drept al Izei, la 20 km de oraşul Sighetul Marmaţiei. Despre Bârsana ca aşezare omenească se ştiu multe lucruri din documente străvechi, ce atestă că la 1326 Regele Carol  Robert a emis o diplomă prin care cneazului Stanislau Bârsan îi sunt întăritedrepturile asupra moşiei Bârsana.

Tradiţii – Obiceiuri – Credinţe

  - La 24 iunie, tradiţia populară are una dintre sărbătorile cele mai importante: Drăgaica sau Sânzienele. În unele zone, în noaptea de 23 spre 24 iunie, se aprinde Făclia de Sânziene, ce marchează solstiţiul de vară. Flăcăii satului se adună în acea noapte pe un loc înalt, de unde sunt văzuţi de toţi şi învârtesc făcliile, strigând: Făclia, măăă!...

  - În Muntenia, fetele se adunau de Drăgaică şi alegeau pe una dintre ele care să joace rolul zeiţei Drăgaica, pe capul ei puneau o cunună din florile cu acelaşi nume. Fata era îmbrăcată în mireasă, ceremonialul fiind unul nupţial.

  - De Sânziene se culegeau cele mai multe plante de leac. Persoanele care făceau acest lucru, în afară de faptul că trebuiau să cunoască virtuţile terapeutice ale plantelor tămăduitoare, aveau obligaţia să fie curate trupeşte şi sufleteşte, să rostească anumite cuvinte, să răsplătească pământul de unde au rupt planta cu pâine, sare şi seminţe.

„Sfântul Ioan Domnesc”, un monument din vremea lui Ştefan cel Mare

    În oraşul Piatra-Neamţ există una dintre cele mai frumoase biserici dedicate Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul. Biserica face parte din ansamblul arhitectural alcătuit din Curtea Domnească, Biserica „Sfântul Ioan” şi Turnul-clopotniţă şi, potrivit izvoarelor istorice, este ctitorie a lui Ştefan cel Mare.  Cum era de aşteptat, municipiul Piatra-Neamţ s-a dezvoltat ca oraş în jurul Curţii Domneşti a lui Ştefan cel Mare. Ansamblul arhitectural constituie cel mai de preţ giuvaer spiritual al oraşului Piatra-Neamţ şi, în acelaşi timp, este un simbol cu care locuitorii oraşului se mândresc. 

Stil arhitectural moldovenesc
     Complexul este situat în plin centru al oraşului Piatra-Neamţ, în Piaţa Libertăţii, şi n-ar trebui ratat de niciun turist aflat în zonă. Din Curtea Domnească s-a mai păstrat doar o parte din pivniţele casei domneşti, unde se află acum o expoziţie muzeală şi bucăţi din zidul incintei. Biserica „Sfântului Ioan Botezătorul“ a fost ridicată între 1497 şi 1498, având un aspect monumental, elegantă, fiind caracteristică stilului arhitectural moldovenesc din acea perioadă, îmbinând planul dreptunghiular şi bolţile semicilindrice cu planul trilobat şi turla pe naos. Turnul, construit în 1499, din piatră brută şi întărit cu patru contraforturi ce-i subliniază profilul zvelt, are 19 metri înălţime.