Main menu

header

Religie - Tradiţii – Obiceiuri – Credinţe

- Despre postul dedicat Sfintei Fecioare Maria se spune  în popor că este rupt din cel al Paştilor. În vechime, femeile „iertate” se autoizolau şi petreceau în post mai aspru perioada aceasta, ţineau zile de post negru, pentru binele familiei lor

- 14 august este, atât în plan bisericesc, cât şi popular, ziua premergătoare sărbătorii Adormirii Maicii Domnului. Numită „Cercurile Sfintei Marii”, această zi era respectată mai ales de femeile însărcinate, pentru a naşte uşor, dar şi pentru a le fi apărată casa de incendii

- La 15 august se serbează Adormirea Preasfintei Fecioare Maria, cea mai importantă sărbătoare a lunii august. Oamenii foarte credincioşi, ca şi azi, mergeau în pelerinaje la mănăstirile cu acest hram. Tradiţia era ca fiecare să meargă cât mai mult pe jos, spre a le fi considerată mai mare jertfa de sine

- Tot la 15 august se culeg flori şi se pun la icoana Maicii Domnului pentru că se crede că aşa vor fi bune de leac. Se dau pomeni cu prune şi struguri pentru cei adormiţi, se tocmesc pândarii la vii. Dacă înfloresc trandafirii, se spune că va fi toamna lungă

Religie - Mănăstirea Govora, vechi lăcaş de cultură

  - De ziua Adormirii Maicii Domnului (15 august) nu rataţi hramul frumoasei Mănăstiri Govora

     Situată într-un peisaj de vis, la poale de deal, la 6 km de Băile Govora şi la doar 18 km de Râmnicu-Vâlcea, Mănăstirea Govora oferă celor care îi trec pragul privilegiul de a respira aerul spiritual şi liniştea pe care le are acest lăcaş vechi de cult. Este un monument arhitectonic medieval de o rară frumuseţe, ridicat parţial în secolele al XIV-lea şi al XV-lea, sub domnia lui Vlad Dracul, fiind astfel şi una dintre cele mai vechi mănăstiri din Ţara Românească. Numele de Govora vine de la cuvântul rusesc „gavari” („a vorbi” sau „murmur de izvor”).  


Trecut zbuciumat
      Intrarea în incinta complexului monahal se face pe sub turnul clopotniţei, etajat pe patru niveluri, înalt de 15 metri, şi ale cărui ziduri sunt groase de aproape doi metri. Curtea mănăstirii este construită sub formă de fortăreaţă, având pe laturi chiliile, anexele şi zidul.  Trecutul acestei mănăstiri este plin de evenimente, unele nu tocmai plăcute. Boierul Albu cel Mare a pustiit-o în vremea domniei lui Vlad Ţepeş (1448-1476), aşa încât mănăstirea a fost refăcută de Vlad Călugărul şi de Radu cel Mare între anii 1492 şi 1496. Matei Basarab a reparat-o în întregime la 1640. Tot el a instalat aici tiparniţa pe care i-o dăruise, la cererea sa, cu meşteri cu tot, mitropolitul cărturar Petru Movilă de la Kiev. Mai târziu, Constantin Brâncoveanu, prin stareţul Paisie, a renovat şi completat incinta cu clopotniţa şi cu clădirile de pe latura stângă şi de nord. Aflăm din istoricul mănăstirii că trapeza i-a fost adăugată abia în 1775. 

Religie Tradiţii – Obiceiuri – Credinţe

- Oamenii spuneau în vechime că dacă de ziua Sfântului Fotie, la 12 august, este zi frumoasă, aşa va fi şi toamna din acel an

- La 13 august, când în calendarul creştin ortodox este ziua Sfinţilor Macabei, în tradiţia populară românească este Ziua Ursului, care se ţinea în anumite zone montane de teamă ca urşii să nu mănânce animalele din gospodărie. Sfinţii Macabei au fost şapte fraţi evrei, iubitori de Dumnezeu şi au trăit pe vremea împăratului Antioh, care a vrut să distrugă neamul evreiesc şi Legământul lor cu Dumnezeu.

- În perioada 1-15 august, lumea arhaică a satului era în Postul Sântămăriei. În acest timp, oamenii se pregăteau pentru marea sărbătoare dedicată Maicii Domnului. De Sântămărie, îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, mergeau la diferite bâlciuri şi târguri ce se organizau în satele mai mari. 

Religie - Mănăstirea de la poalele Caraimanului

   La poalele Munţilor Bucegi, mai precis lângă staţiunea turistică Buşteni, se află Mănăstirea Caraiman. Biserica albă, de zid, se ridică falnică, profilându-se pe conturul masivului de unde binecunoscuta Cruce te priveşte cu braţele deschise. Este interesantă şi plină de optimism povestea celui care a ctitorit sfântul lăcaş din munte, părintele Gherontie Puiu.

Orfan aruncat la gunoi!
     Născut la Todireşti, judeţul Iaşi, părintele Gherontie a crescut fără ambii părinţi. Mama i-a murit la naşterea sa, iar tatăl o părăsise înainte ca ea să-i aducă pe lume fiul. Părintele povesteşte că moaşele l-au aruncat pur şi simplu la gunoi, dar l-a luat o femeie miloasă care a trecut pe acolo şi l-a auzit plângând. Încă de mic, băiatul avea înclinaţie spre cele sfinte. La 7 ani a trăit o minune: a visat o tânără frumoasă şi luminoasă, îmbrăcată ca o măicuţă de mănăstire şi care i-a spus că a ales pentru el o misiune.

Religie - Tradiţii – Obiceiuri – Credinţe

- Luna august este numită popular Gustar, pentru că acum este gustatul ritual al boabelor de struguri, perioadă a anului bogată în activităţi ce necesitau rapiditate în împlinirea lor: secerişul, întreţinerea culturilor, cositul fânului, toate acestea fiind însoţite şi de multe datini


- La 1 august, în tradiţia străveche era Macavei sau Împuitaul Urşilor (Împerecheatul). În această zi se stropeau cu agheasmă grădinile şi livezile, se sfinţeau spicele de grâu, se scotea mierea din stupi pentru a fi folosită în practicile medicale


- Pobrejenea este numele popular al sărbătorii Schimbării la Faţă a Domnului, care se serbează la 6 august. În unele zone se spunea că începe călătoria berzelor, a stârcilor şi altor păsări migratoare. Frunza pădurilor începe să se îngălbenească, iar în unele locuri se spunea că apa râurilor se răceşte de acum încolo şi nu se mai face baie, deoarece vine toamna. 

Religie - Schimbarea la Faţă, bucuria celor mântuiţi

    În fiecare an, la 6 august, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte praznicul împărătesc al Schimbării la Faţă a Domnului Iisus Hristos. Momentul este relatat în Sfânta Scriptură de la evangheliştii Matei (capitolul XVII, de la 1 la 9) şi Luca (capitolul IX, de la 28 la 36). Aflăm că Domnul a plecat pe Muntele Taborului împreună cu ucenicii Petru, Ioan şi Iacob, pentru a se ruga.
    În timpul rugăciunii s-a petrecut o minune: Faţa lui Iisus s-a luminat atât de tare, iar veşmintele Lui erau aşa de albe, încât ucenicii au căzut la pământ, iar Petru, neştiind ce să spună, a cerut să nu mai plece de acolo, atât de bine le era sufleteşte.

    Faptul acesta vine să confirme ceea ce Domnul le spusese cu câteva zile mai înainte apostolilor: „Sunt unii din cei care stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere“. Era vorba despre înnoirea trupească şi duhovnicească pe care a promis-o celor care vor crede în El şi Îl vor iubi.

    Sfinţii Părinţi traduc pe înţelesul nostru minunea aceasta ca pe o degustare a bucuriei Împărăţiei Cerurilor, de care vor avea parte cei care fac voia lui Dumnezeu.

Religie - Păltiniş – Schitul unde s-a rugat Constantin Noica

   Cei care şi-au programat vacanţa în zona Sibiului au de văzut un loc extraordinar de frumos şi plin de încărcătură spirituală în Munţii Cindrel. Este vorba despre Schitul de la Păltiniş, cunoscuta staţiune turistică aflată la 32 de kilometri de oraşul Sibiu, situată la o altitudine de peste 1.350 de metri, într-un cadru natural de vis, conferit de prezenţa brazilor şi de aerul pur şi răcoros. Schitul din Păltiniş a fost construit în 1930, de fostul mitropolit Nicolae Bălan al Ardealului, aducând prin ridicarea sfântului locaş o notă în plus de spiritualitate acestui loc de meditaţie a filosofului Constantin Noica (1909-1987).
    Schitul micuţ din lemn şi cele câteva chilii ale sale se află chiar la intrarea în staţiune, pe o parte mai lăturalnică.

    În curtea acestuia se află mormântul gânditorului român amintit. În incinta schitului se găseşte şi o casă de odihnă pentru clerici.  Biserica a fost ridicată din lemn de brad de un grup de meşteri din Răşinari, conduşi de Şerban Cruciat, din localitatea amintită, situată ceva mai jos de Păltiniş. Catapeteasma bisericii a fost sculptată în stil neobizantin de Constantin Vasile între anii 1944 şi 1945, iar pictura, de dată mai recentă, este opera lui Ovidiu Preotescu. Clopotele din bronz au fost turnate la Fabrica Schact-Kantz, în 1927. 

Religie - Tradiţii – Obiceiuri – Credinţe

- Panteliile sunt surorile lui Sântilie, fiinţe năpraznice, care pârjolesc şi ard fără milă holdele în luna lui Cuptor. Se credea că forţele lor distructive se reduc dacă se îndeplinesc nişte restricţii de muncă la 13 şi la 20 iulie

- Caloianul este păpuşa confecţionată din lut, cârpe, paie, crenguţe, coji de ouă. Atunci când era invocată ploaia cu ajutorul ei, păpuşa se numea Moaşa Ploii, Mama Caloiana, Maica Călătoarea, Scaloiana, iar dacă trebuia să oprească seceta i se spunea: Mama Secetei, Tatăl Soarelui, Sfântul Soare, Sântilie. Erau folosite formule magice de invocare

- Pantelimon sau Pintilie Călătorul  este o reprezentare mitică, având data de celebrare la 27 iulie, când în calendarul ortodox este Sfântul Mucenic Pantelimon. Se spunea că la această dată se apropie toamna şi că păsările se strâng în stoluri

- La 27 iulie mai este celebrată şi Împerecherea Rudarilor, la Câmpulung Muscel, judeţul Argeş. În ultima zi a târgului de Sântilie, la rudari are loc cunoaşterea tinerilor în vederea căsătoriei. În alte zone, obiceiul mergea şi mai departe, adică la acea dată se rezolvau şi divorţurile.

Religie - Cinstirea Sfântului Ilie pe tărâm constănţean

    Judeţul Constanţa a fost la sfârşitul săptămânii trecute gazda mai multor evenimente religioase. Mănăstirea Dumbrăveni şi-a serbat hramul la 18 iulie, de ziua Sfântului Emilian de la Durostorum; la 20 iulie, de Sfântul Ilie, au fost aduse părticele din moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe la Biserica “Sfântul Ilie” din Techirghiol, iar la Cernavodă, Episcopul Tomisului, ÎPS Teodosie, a săvârşit slujba târnosirii unei biserici cu hramul proorocului Ilie Tesviteanul, tot la 20 iulie. 

Sărbătoare la Mănăstirea Dumbrăveni 
     Mănăstirea Dumbrăveni, care şi-a serbat ocrotitorul la 18 iulie, este situată în localitatea cu acelaşi nume, aşezată în partea de sud a judeţului Constanţa, aproape de graniţa cu Bulgaria. Pe raza localităţii s-a descoperit un complex rupestru, format din morminte creştine, şi o bisericuţă, compartimentată în trei încăperi: pronaos, naos şi altar. Complexul paleocreştin de la Dumbrăveni prezintă analogii vizibile cu acela de la Basarabi-Murfatlar, fiind locuit în două etape, secolele V-VI şi IX-X.

Religie - Tradiţii – Obiceiuri – Credinţe

- Miţuitul oilor este o operaţiune din marea suită a lucrărilor dedicate oieritului, ce se efectuează între 15 şi 20 iulie, înainte de Sântilie. Acest miţuit al oilor este de fapt tunderea mieilor fătaţi în acea primăvară. În această perioadă, nevestele ciobanilor urcau la munte, la stână, pentru a face operaţiunea aceasta. În unele părţi, tinerii păstori coborau în sate pentru a-şi scoate drăguţele la horă de Sfântul Ilie

- Sântilie reprezintă zeul focului şi al soarelui, identificat cu zeul grec Helios şi cu Gebeleisis, din mitologia geto-dacă. O dată cu creşterea influenţei creştinismului, sărbătoarea a fost identificată cu cea a Sfântului Ilie, 20 iulie. În viziunea populară, Sântilie produce tunete şi fulgere, ploi cu grindină, incendiile din verile caniculare

- Opârlia este reprezentarea mitică din panteonul românesc, ce aduce incendii în locuinţe şi arsuri pe corp dacă oamenii nu-i prăznuiesc ziua, la 23 iulie. În Moldova şi Dobrogea, Opârlia se numeşte Foca, pentru simplul fapt că în calendarul ortodox în această zi este Sfântul Mucenic Foca.

Religie - Ctitorie ştefaniană pentru Sfântul Ilie

La un kilometru şi jumătate de oraşul Suceava, în localitatea Scheia, se află o biserică ctitorită de Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt în 1488, având hramul Sfântului Prooroc Ilie. 

Veche de cinci secole
      Aşadar, ctitoria marelui Ştefan are deja cinci secole de existenţă, dar timpul pare că nu şi-a pus amprenta pe ea. Referindu-se la năvălirea polonezilor în anul 1497, cronicarul Grigore Ureche spune:  „Leşii umblau prin păduri de aflau prăzi şi jafuri, nesocotind de bună seamă nici Mănăstirea Sfântul Ilie”.
      Între nenorocirile abătute asupra acestor locuri şi, implicit, asupra Mănăstirii Sfântul Ilie de lângă Suceava, amintim şi expediţiile turcilor împotriva lui Petru Rareş din anul 1538, ce au provocat mănăstirii destule distrugeri frescelor interioare, celei votive, ovalului feţei ctitorilor şi simbolului creştinătăţii.  De asemenea, războaiele turco-polone de la sfârşitul secolului al XVII-lea au dus şi ele la pustiirea mănăstirii. În secolul al XVIII-lea a fost relativ linişte pentru călugării sântileni, cum erau numiţi aceştia. În această perioadă, aici a fost înfiinţată o şcoală clericală. 

DVR PHARM