Main menu

header

Din minunile Sfintei Cuvioase Paraschiva

La 14 octombrie, ortodocşii din ţara noastră o serbează pe Cuvioasa Paraschiva, sfânta ale cărei moaşte se află la Iaşi, în catedrala mitropolitană. Viaţa acestei sfinte, care a trecut tânără în împărăţia lui Dumnezeu, a influenţat în bine mulţi oameni, aducându-i la dreapta credinţă.

Pelerinaj la Iaşi
    Toţi cei care merg la Iaşi sunt surprinşi de felul familiar în care locuitorii „dulcelui târg al Ieşilor” vorbesc despre Sfânta  Paraschiva. Ai spune că se duc să-i dea bineţe unei apropiate. Şi, într-adevăr, le este prietenă această sfântă, prietenă, la rândul ei, cu Dumnezeu. Oamenii merg la racla cu moaştele sfintei şi se roagă să le împlinească fel şi fel de rugăminţi. Unii sunt bolnavi şi nu au altă şansă decât mijlocirea ei la tronul ceresc, alţii se roagă pentru rude sau prieteni, unii pentru iertarea păcatelor. Cei mai mulţi cer o minune. Şi dacă rugăciunea lor este din inimă curată şi sinceră, de cele mai multe ori minunile nu întârzie să apară. Mai multe astfel de întâmplări extraordinare le-am găsit consemnate în cartea „Din viaţa Părintelui Cleopa”, fostul duhovnic de la Mănăstirea Sihăstria. Vom reda aici câteva dintre acestea.

De la părintele Cleopa adunate
    „Mi-a mai povestit părintele Laurenţiu Popovici că în tinereţea lui a văzut două minuni ale Cuvioasei Paraschiva. Într-un sat din apropierea Iaşiului au apărut omizi care rodeau tot. Atunci preotul satului şi credincioşii au cerut la Mitropolie să le-o dea pe Cuvioasa, să o ducă în livezile lor, ca să-i scape de această nenorocire. Li s-a aprobat. Au mers cu sobor de preoţi şi credincioşi şi au pus-o pe Sfânta Paraschiva într-o grădină sub un copac, care nu mai avea frunze, ci numai omizi. În apropierea grădinii curgea o apă şi în partea cealaltă era şoseaua naţională. După ce au început rugăciunile, toţi au văzut cum omizile coborau din copac şi mergeau la apă, se aruncau în apă şi mureau, iar altele mergeau pe şosea, se opreau acolo şi mureau strivite de maşini şi de căruţe. Când s-au terminat Sfântul Maslu şi rugăciunile, nu mai era nicio omidă pe copac şi nici în grădini. Le izgonise Cuvioasa Paraschiva. După aceea au mai zăbovit vreo două ore de i-au adus mulţumire lui Dumnezeu şi Sfintei Cuvioase Paraschiva pentru minunea făcută.”

Tradiţii – Obiceiuri – Credinţe


- La început de octombrie se coboară turmele de la munte. Ciobanii îşi aleg oile după semne, împart brânza şi fac plăţile către cei care i-au ajutat. Fiecare pleacă astfel cu turma spre casa lui


- Calendarul oierilor de altădată era împărţit în două anotimpuri: vara pastorală (între Sângiorz, adică 23 aprilie, şi Sâmedru, adică 26 octombrie) şi între Sânmedru şi Sângiorz. Intrarea în aceste sezoane era marcată prin ritualuri: tăierea unui miel la Sângiorz şi a unui berbec la Sâmedru


- Marţolea este o reprezentare mitică a zilei de marţi. Era văzută ca având aspect de bătrână cu puteri malefice, care locuia în păduri pustii, dar şi în văzduh. Femeile credeau că Marţolea umblă pe la casele oamenilor în seara de marţi spre miercuri şi dacă le găsesc muncind în ziua de miercuri le aduc năpaste pe cap.

Locul unde s-au rugat cei 70 de apostoli

- A fost descoperită în Iordania cea mai veche biserică creştină

O descoperire ce pare desprinsă dintr-un film de aventuri cu Indiana Jones a fost anunţată recent de o echipă de arheologi iordanieni. Ei afirmă că în localitatea iordaniană Rihab, aflată în apropierea graniţei cu Siria, au descoperit cea mai veche biserică creştină din lume.

 Existenţa sa traversează două milenii
    Biserica ar data chiar din vremea când trăiau apostolii lui Iisus Hristos, mai precis anii 33-70 e.n. Directorul Centrului de Studii Arheologice din Iordania, Abdul Qader al-Husan, afirmă că în biserică s-ar fi rugat 70 din apostolii lui Hristos, care, după răstignirea Lui, ar fi fugit din Ierusalim, din cauza persecuţiilor la care ar fi fost supuşi. Aici se cuvine să amintim despre martiriul primului arhidiacon Ştefan, care a fost omorât cu pietre la marginea Oraşului Sfânt, din pricina apartenenţei lui la noua credinţă, creştinismul.

 Catacombe pentru credincioşi
    În biserica aflată sub pământ s-a găsit un altar alcătuit din pietre cioplite şi aşezate în formă de abside. În imediata apropiere a bisericii au fost descoperite intrările în nişte catacombe, unde creştinii se ascundeau în primele secole de prigoniri. Aceştia făcuseră şi o fântână, astfel că puteau să stea ascunşi timp îndelungat, în perioadele cele mai grele. Un alt lucru ce i-a uimit pe cercetători a fost locul unde au găsit această biserică şi anume, ascunsă sub fundaţia altei biserici, ce a fost construită ceva mai târziu, cam prin anul 230, cu hramul Sfântul Marelui Mucenic Gheorghe.

Religie - Tradiţii – Obiceiuri – Credinţe

- Fără o semnificaţie deosebită în calendarul creştin ortodox de la care a preluat multe sărbători, dându-le un specific agrar sau pastoral, la 27 septembrie ţăranii nu coaseau, nu măcinau, nu măturau, nu dădeau cu împrumut lucruri şi nu aprindeau focul ca să nu facă lupii pagube


- La 28 septembrie, oamenii serbau „Haritonul”. Mai precis, femeile nu lucrau, pentru a fi apărate de boli psihice


- Începând cu 29 septembrie, în mentalitatea populaţiei de la sate, bazată pe experienţa de veacuri, se ştia că urmează o perioadă de 15 zile mai calde. Oamenii o numeau „Vara lui Mioi”, „Sân-Mihai”, „Nunta Oilor”, „Năpustitul Berbecilor sau Areţilor”. Păstorii lăsau liberi berbecii să intre în turma de oi pentru reproducere


- Sărbătorile Populare dominante ale lunii octombrie, numită şi Brumărel, sunt Lucinul, Sâmbăta Morţilor, Focul lui Sâmedru, Sâmedru, Vinerea Mare.

Religie - Mănăstirea de lemn din Dorna-Arini

- Lăcaşul cu hramul Acoperământul Maicii Domnului este străjuit de Rarău şi de Munţii Bistriţei 
Între mănăstirile cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, serbat la 1 octombrie, se află şi ctitoria Înalt Prea Sfinţitului Teodosie, Episcopul Tomisului, construită în satul său natal, Dorna-Arini, din judeţul Suceava.

 Măicuţele găzduiesc pelerinii
     Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Dorna-Arini este ridicată într-un cadru natural montan, care ar fi pe placul oricui şi este construită din lemn, cu o arhitectură zveltă şi elegantă, ce îţi poartă imediat privirea şi mintea spre înălţimile cerului. Este un aşezământ de maici, în care pelerinii pot petrece o noapte în condiţii bune de cazare. Turiştii, în schimb, pot sta şi mai multe zile la mănăstirea din Dorna-Arini, în regim de pensiune, casa de oapseţi fiind mai mult decât încăpătoare, oferind 40 de camere. Mănăstirea este situată la aproximativ cinci kilometri de staţiunea Vatra Dornei. Prin mijlocul satului trece Râul Bistriţa, Dorna-Arini fiind la altitudinea de 1.100 metri, la zona de întâlnire a Munţilor Bistriţei cu Rarăul. Pe cele două maluri ale râului străjuiesc arinii, de unde vine şi numele locului. Cei care merg la Dorna-Arini pot vizita, trecând prin satele Gheorhiteni şi Rusca, şi Broştenii lui Ion Creangă.

Religie - Tradiţii – Obiceiuri – Credinţe

- Măcinica Foca este denumirea populară a Sfântului Mucenic Foca, serbat la 22 septembrie. Oamenii din popor i-au atribuit Sfântului puterea de a fi apărător de rele şi de durere, iar prin respectarea zilei sale, aceştia aveau credinţa că vor fi apăraţi de foc


- La 24 septembrie, de ziua Sfintei Muceniţe Tecla, se serbează în calendarul popular „Teclele”, reprezentări mitice feminine „rele de foc şi de lupi”


- În unele zone se credea că „Teclele”, ca şi „Filipii”, puteau fi îmbunate prin respectarea cu severitate a zilelor lor, prelungite până spre 29 septembrie. Erau interzise mai ales unele activităţi casnice: nu se mătura, nu se arunca cenuşa din sobă, pentru a nu fi găsită şi mâncată de lupoaice


- În satele subcarpatice din Muntenia, „Teclele” erau onorate prin neprelucrarea în ziua lor a lânii, a firelor de păr de animale sau a pieilor acestora.

Religie - Locul unde se săvârşesc miracole: Mănăstirea Radu Vodă

    În mijlocul Capitalei, ascunsă parcă de ochii curioşilor, Mănăstirea „Radu Vodă” ascunde o comoară de pictură, arhitectură românească, dar mai ales multă şi nepreţuită sfinţenie. Un monument ridicat în numele Sfintei Troiţe, avându-l alături pe Sfântul Nectarie, binecunoscut în toată lumea pentru minunile săvârşite.

 Primul ctitor, Alexandru Voievod
     Ridicată „spre slava lui Dumnezeu în numele Sfintei Troiţe”, începuturile mănăstirii se situează în veacul al XVI-lea. Astfel, primul ctitor, Alexandru Voievod, începe să zidească biserica în 1568, pe ruinele alteia mai vechi, ca apoi, în 1595, turcii lui Sinan Paşa să ardă tot. Rezidită între anii 1614 şi 1645 de Radu Voievod, mănăstirea poartă de atunci numele marelui conducător. Un document din 1586 ne spune că pentru a avea bani de reconstrucţie: „Domnul a vândut pe timp de un an vama de sare de la Ocnele Telega şi Ghiţişoara, cu care bani a făcut chiliile bisericii”. La rândul lui, Sinan Paşa, vrând să transforme ţara în paşalâc turcesc, fortifică Mănăstirea şi zidul cimitirului, întărindu-le cu pământ şi cu trunchiuri de stejar.

Religie - Tradiţii – Obiceiuri – Credinţe

- La 13 septembrie, românii aveau sărbătoarea numită „Ziua Ursului”, când se considera că urşii se împerechează. Oamenii nu prea lucrau şi nu mulgeau vacile, de teamă să nu le mănânce urşii;  - La 14 septembrie este sărbătoarea creştină Înălţarea Sfintei Cruci. În unele părţi ale ţării este ultima zi în care se culeg plante medicinale precum: boz, năvalnic, iarba de năjit, mătrăgună;

- În Oltenia, la 14 sepembrie, este „Cârstovul Viilor”, marcând perioada de început a culesului viilor şi a bătutului nucilor. În alte părţi este „Ziua Şarpelui”, în care este interzisă omorârea unui şarpe ieşit întâmplător în cale;

- 15 septembrie, ziua Sf. Nichita, în popor se numea „Nechita cel Nebun” şi se ţinea ca apărare de „nebuneli” şi să fie protejate păsările de ulii;  - La 17 septembrie, de ziua Sfintei Sofia şi a celor patru fiice ale sale, oamenii de la ţară spuneau că, dacă n-au plecat păsările călătoare, iarna va fi caldă.

Religie Partoş - Mănăstirea care l-a odihnit pe Sfântul Iosif

  La 14 septembrie îşi serbează hramul de Înălţarea Sfintei Cruci

   Între vetrele monahale din ţară ce îşi serbează hramul de Înălţarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie, se numără şi mănăstirea din satul Banloc, comuna Partoş, judeţul Timiş.  

Veche de peste patru veacuri
    Începuturile Mănăstirii Partoş, situată la 57 de kilometri de Timişoara şi la 14 kilometri de Deva, se pierd în vremuri străvechi, neştiindu-se cu precizie când anume a fost ctitorită. Dar sunt documente ce atestă că ea deja exista în anul 1571, când ieromonahul Laurenţiu a poposit aici şi a făcut ca danie o carte pe care a scris: „Această carte, sfânta dumnezeiască Evanghelie, a dăruit-o ieromonahul Laurenţiu Cernogoraţ mănăstirii din Partoş, închinată Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, în 1571”.

     O altă mărturie este din 1529 în care se spune: „Cartea aceasta e proprietatea Mănăstirii Hopovo. S-a dat în anul 1639, în mâinile protopopului Eftimie, spre folosinţa bisericii din Belgrad, în timpul conducătorului ieromonah Gavril. Apoi s-a trecut la Mănăstirea Partoş în 1655, în vremea conducătorului ieromonah Neofit. Dacă acolo ar ameninţa-o vreun pericol, atunci să se dea înapoi Mănăstirii Hopovo”. 

Tradiţii – Obiceiuri – Credinţe

- Sărbătoarea Sfântului Vavila, protectorul animalelor, celebrată la 4 septembrie, era respectată pentru ca oamenii să aibă vite sănătoase


- la 5 septembrie, oamenii sărbătoreau „nunta şoarecilor”, pentru a le fi apărată casa şi recolta de şoareci


- Biserica sărbătoreşte la 6 septembrie Minunea Sfântului arhanghel în Colose. În popor, ziua se cheamă „Ciuda Lui Arhanghel” şi se ţinea pentru a fi protejate animalele, recoltele, pentru a nu fi ceartă în casă. Nu se cosea, pentru a nu se întâmpla rele


- 8 septembrie este pentru creştini Săbătoarea Naşterii Maicii Domnului, numită popular şi Precista Mică sau Sântămăria Mică. La această dată se considera că începe toamna, când vremea se răceşte, pământul se închide pentru reptile şi insecte, iar păsările migratoare pleacă în ţările calde. La 8 septembrie, ţăranii schimbau pălăria pe căciulă


- Sântămăria Mică, la fel ca şi cea Mare, era şi este ţinută ca sărbătoare de femeile gravide, pentru a naşte uşor, iar de cele sterpe, pentru a avea prunci. 

8 septembrie, Naşterea Maicii lui Dumnezeu

Sfânta Maria, Fecioara zămislită prin rugăciuni şi post 

   „Naşterea ta de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, şi, dezlegând blestemul, a dat binecuvântare şi, stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică…”, spune sugestiv troparul (n.r. - scurtă cântare bisericească de laudă) naşterii Sfintei Fecioare Maria.
Ioachim şi Ana, părinţii Împărătesei Îngerilor, celebraţi la 9 septembrie

    Naşterea Maicii Domnului sau „Sfânta Maria cea Mică”, cum se zice în popor, este considerată de Părinţii Bisericii drept momentul istoric în care a început practic mântuirea neamului omenesc din robia păcatului strămoşesc. La 8 septembrie nu prăznuim naşterea vreunui sfânt, ci a celei mai sfinte dintre sfinţi, Naşterea Împărătesei Îngerilor. Sfintele Evanghelii nu au prea multe referiri despre naşterea şi viaţa Sfintei Fecioare.

    Din scrierile apocrife şi din tradiţie aflăm că Ioachim şi Ana, originari din Nazaretul Galileii, ajunşi la o vârstă înaintată, se rugau la Dumnezeu neîncetat, cu inima sfâşiată, pentru a avea şi ei un urmaş. Tot atunci era credinţa la evrei că toţi cei căsătoriţi, care nu aveau copii, erau oameni nevrednici, iar din acest motiv Ioachim şi Ana erau defăimaţi şi li se refuzau jertfele aduse la Templu. Deşi cei doi se rugau fără încetare să aibă un prunc, rugăminţile nu le-au fost ascultate. Gândindu-se cum să capete încrederea lui Dumnezeu, Ioachim s-a retras în pustiu şi s-a rugat timp de 40 de zile. Între timp, Ana a făgăduit Domnului că, dacă îi va dărui un fiu, îl va da să slujească în biserică…