Main menu

header

504 12 1de Cătălina Tăgârță

Nu degeaba se spune că „meseria” de părinte e cea mai grea dintre toate. Indiferent că au fetiță sau băiețel, mama și tata trebuie să dea întotdeauna dovadă de responsabilitate și să cunoască tot ce e mai bun pentru copilul lor, indiferent că e vorba despre alimentație corectă, stil de viață, îngrijire sau sănătate. Și cum nimeni nu știe chiar tot, e bine ca tinerii părinți să fie foarte deschiși la nou și dornici să învețe din zbor tot ce e de interes pentru micuțul lor, pentru a ști cum să acționeze în situații-limită. Iată câteva probleme frecvent întâlnite în primii ani de viață ai copilului (fimoza la băieței și necoborârea testiculelor în scrot; adeziunea labială, scurgerile anormale și sângerările vaginale la fetițe; hidrocelul - afecțiune întâlnită la ambele sexe) și sfaturi despre cum puteți trece cu bine peste ele.

La băieței, decalotarea incorectă duce la fimoză

Problemele genitale întâlnite la bebeluși sunt adesea congenitale ori se dezvoltă pe parcurs, după naștere. Cel mai frecvent, bebelușii se confruntă cu afecțiuni genitale, acestea fiind mai des întâlnite în rândul băieților decât în rândul fetelor. Fimoza este o afecțiune genitală specifică băiețeilor și este destul de des întâlnită printre nou-născuți. Se caracterizează prin strâmtarea prepuțului (glandul sau capul penisului) și imposibilitatea retracției lui pe organ (decalotare). De aceea, decalotarea este esențială în igiena intimă sau în îngrijirea organelor genitale. Fimoza poate fi parțială sau totală și, cel mai adesea, este de natură fiziologică, temporară. Dispare de la sine, dar există și situații în care se tratează prin intervenție chirurgicală. Așadar, în cazul în care sunteți părinții unui băiat, nu neglijați acest aspect!

Necoborârea testiculelor se corectează cu ușurință

504 12 2O altă problemă ce poate apărea la persoanele de sex masculin este necoborârea testiculelor în scrot. Aceste organe se dezvoltă în abdomen în viața intrauterină, și abia cu câteva săptămâni înainte de naștere sau imediat după aceea coboară în scrot, acolo unde rămân toată viața. Există însă cazuri în care testiculele nu coboară în scrot de la sine, din cauza unor blocaje sau probleme patologice. În această situație, medicii fie așteaptă ca organele să coboare singure (dar nu mai târziu de vârsta de 6 sau 12 luni), fie administrează copilului un tratament hormonal sau intervin chirurgical. Nu este o afecțiune serioasă, care să pună probleme pentru sănătate, și se corectează cu ușurință.

Adeziunea labială la fetițe se rezolvă cu estrogen

Adeziunea labială este o afecțiune genitală specifică fetițelor și apare între vârsta de 3 şi 6 luni. Se caracterizează prin lipirea sau fuziunea labiilor mici în dreptul vaginului. Majoritatea pediatrilor preferă să aștepte ca labiile să se desprindă de la sine înainte de a interveni medical. În general, acestea ar trebui să se dezlipească până la vârsta pubertății. Totuși, există și doctori care preferă să intervină mai devreme de vârsta pubertății prin tratamente hormonale cu estrogen, care contribuie la dezlipirea acestora. Atenție însă! Medicii sfătuiesc părinții să nu încerce să forțeze dezlipirea labiilor fetițelor, pentru că pot apărea posibile infecții sau cicatrice.

Hidrocelul, întâlnit la ambele sexe

Hidrocelul este o condiție medicală frecvent întâlnită la băieței, dar poate apărea și la fetițe. Se caracterizează printr-un chist care conține fluid și care se formează în jurul unuia sau ambelor testicule sau pe traiectul cordonului spermatic (în cazul persoanelor de sex masculin). Hidrocelul poate fi ușor observabil cu ochiul liber. Părinții pot sesiza prezența unei formațiuni chistice, de dimensiuni diferite, care se resimte la nivelul scrotului (la băieți) sau canalului inghinal (la fete). Cel mai adesea, hidrocelul este congenital, ceea ce înseamnă că bebelușul se naște cu el, însă condiția poate fi dobândită și ulterior. Unele cazuri de hidrocel nu necesită niciun fel de intervenție medicală, deoarece formațiunea se retrage de la sine până la vârsta de 1 an. În cazul în care formațiunea suferă modificări de mărime sau de culoare, dacă devine dureroasă sau nu dispare până la 2 ani, medicul va interveni chirurgical pentru îndepărtarea chistului. Așadar, e important ca, la baie, să analizați cu atenție corpul bebelușului și să raportați medicului orice aspect care vi se pare că pune semne de întrebare.

Sângerările vaginale, explicate de hormonii sexuali ai mamei

Mulți părinți se impacientează când văd că, la numai câteva zile după naștere, fetița lor manifestă secreții vaginale neobișnuite sau chiar pete de sânge. Este normal ca fetițele să prezinte sângerări vaginale în primele zile după naștere, din cauza hormonilor sexuali ai mamei, pe care-i au în corp și pe care îi va elimina în timp. Se apelează la medic doar în cazul în care sângerările sunt abundente și se întind pe perioade mari ori dacă apar după prima săptămână de la naștere. În acest caz, printre cauzele posibile se numără polipii sau dezechilibrele hormonale și este recomandat ca problema să fie investigată de un specialist.

Consultaţi de urgenţă medicul pediatru pentru orice problemă

Bebelușii își pot alarma părinții nu doar prin prisma problemelor genitale pe care le prezintă, ci și din cauza altor afecțiuni pe care le pot căpăta. Poate fi vorba despre icterul nou-născuților (o tentă gălbuie a pielii pe tot corpul, din cauza imaturității ficatului), de activitate redusă și letargie, dificultăți de respirație, hipotermie, febră, întârzierea ieșirii scaunului sau a urinei... În alte cazuri sunt frecvent întâlnite voma şi pierderea excesivă în greutate. Indiferent în ce situație v-ați afla, e bine să consultați de urgență medicul pediatru, pentru a vă lămuri dacă ceea ce i se întâmplă micuțului trebuie să vă îngrijoreze sau nu și ce măsuri e bine să luați.

Igiena intimă e esențială, iar dacă din cărți nu înțelegeți cum se face, rugați medicul pediatru să vă explice sau chiar

să vă arate! Este cel mai în măsură să facă acest lucru

Add comment


Security code
Refresh

Newsletter