Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

593 14 1de Monica Beleneş

Conform statisticilor, în România există aproximativ un milion de persoane care suferă de insuficienţă cardiacă (IC), aceasta fiind şi prima cauză de internare în spitalele din ţara noastră. Deoarece nu există o educaţie privind acest sindrom, nouă din zece persoane nici nu ştiu că suferă de insuficienţă cardiacă. Astfel, cu ajutorul doctorului Gabriel Tatu Chiţoiu (medalion), preşedintele Societăţii Române de Cardiologie şi medic primar cardiolog la Spitalul Floreasca, vom încerca să înţelegem ce avem de făcut pentru a nu ajunge în situaţia critică a multor bolnavi de inimă.

„Controlul la inimă trebuie să se facă încă de la naştere sau din şcoală”

- Domnule doctor Tatu Chiţoiu, la ce vârstă este bine să ne facem primul control la inimă înainte de a fi prea târziu? Şi cu ce frecvenţă?

- Insuficienţa cardiacă nu ţine de vârstă şi nu este o boală, ea este o consecinţă a altor boli, mai ales a hipertensiunii arteriale. De aceea nu există o vârstă la care să mergeţi la medic să vă consulte. Cele mai bune controale se fac atunci când vă simţiţi bine şi este suficient să vă măsuraţi tensiunea. E mult mai uşor să depistezi un hipertensiv de la început şi apoi să-l urmăreşti. Mai mult de atât, aceste investigaţii ar trebui făcute încă de la naştere sau de la vârstă şcolară, din simplul motiv că pot veni pe lume cu anumite anomalii congenitale. Toţi copiii ar trebui consultaţi de pediatru, dar în România cardiologia pediatrică reprezintă o mare problemă. Un alt aspect îl reprezintă copiii care provin din familii cu boli de inimă. Aceştia pot moşteni o predispoziţie şi ar trebui monitorizaţi periodic. Dar pentru a răspunde la întrebarea dumneavoastră, cei care depăşesc majoratul trebuie să ştie să-şi facă un control o dată pe an până la 40 de ani şi de două ori pe an după 40 de ani.

- Care ar fi primele semne care ar trebui să ne dea de gândit pentru a merge totuşi la doctor? Sunt acestea specifice anumitor situaţii sau le resimţim permanent?

- Simptomul predominant al unei persoane cu IC este dispneea, adică acel gâfâit la eforturi care nu sunt aşa de intense, şi pe care o persoană sănătoasă nu ar trebui să-l aibă. Mulţi nu iau în consideraţie aşa ceva, deoarece pun gâfâitul pe seama altor lucruri: că s-au îngrăşat, că nu sunt obişnuiţi cu mişcarea, că au îmbătrânit etc., dar nu se gândesc că au o problemă la inimă şi că ar trebui să se controleze.

„Tensiunea arterială se poate măsura şi acasă”

593 14 2- Pentru a nu fi duşi în eroare de pacient prin descrierea difuză a simptomelor, ce alte investigaţii sunt necesare pentru diagnosticul de IC?

- 80% dintre cazurile de cardiologie se pot depista cu stetoscopul, tensiometrul, cu electrocardiograma şi cu simţul cardiologului. Tensiunea arterială este cel mai simplu lucru, care se poate face şi acasă dacă aveţi un tensiometru. Patru din nouă tineri care zic că au tensiune de fapt nu au. Tensiunea luată în mod corect nu se ia pe grabă, ci trebuie să fiţi relaxaţi, să vi-o luaţi de vreo trei-patru ori, şi la sfârşit să o luaţi în calcul pe cea mai mică. Până la 14 cu 9 se consideră că tensiunea e în limite normale. Societatea Română de Cardiologie a şi lansat o aplicaţie online, disponibilă atât pe tabletă, cât şi pe telefon, prin care vă puteţi monitoriza singuri tensiunea arterială dacă aveţi la dispoziţie un tensiometru validat clinic. Astfel, accesând www.tensiuneamea.ro veţi afla toţi paşii pe care trebuie să-i urmaţi timp de o săptămână şi, de asemenea, veţi fi avertizaţi dacă trebuie sau nu să vă prezentaţi la doctor.

- Care ar fi principalele cauze ale insuficienţei cardiace?

- Foarte puţini pacienţi ajung la IC fără să aibă o boală preexistentă: cardiopatie ischemică, au suferit un infarct, hipertensiune arterială, tulburări de ritm cardiac. De aceea este bine să existe o monitorizare încă de la vârste fragede pentru a vedea cum evoluează în timp. Alte cauze care duc la IC sunt: colesterolul crescut, sedentarismul şi fumatul.

„Tratamentul este pentru cauză, şi nu pentru IC”

- Ce tratament trebuie să urmeze pacienţii diagnosticaţi cu IC?

- Tratamentul IC este al bolii de bază, şi nu este un tratament separat al IC. Dacă ulterior se constată că mai e nevoie şi de alte medicamente în afară de cele pentru cauză, atunci se prescrie o altă reţetă. Dacă pacientul a făcut IC din pricina tensiunii arteriale, se iau medicamente pentru tensiunea arterială. Insuficienţa cardiacă este sistolică (muşchiul inimii nu se poate contracta destul) sau diastolică (muşchiul inimii nu se poate relaxa). IC ireductibilă, care înseamnă ultima fază, când nu mai ai ce să-i faci pacientului.

- Care este regimul de viaţă recomandat, pe lângă evitarea fumatului şi cât mai multă mişcare? Există garanţia că cei care fac sport nu ajung la IC?

- Cei care practică sportul o fac din entuziasm, fără să ştie dacă au o problemă sau nu. Înainte să alerge la semimaraton ar trebui să facă un control. Pot avea o deficienţă congenitală din naştere şi să nu ştie.

Simptomele insuficienţei cardiace pot împiedica pacienţii să muncească sau să participe la activităţi sociale obişnuite, ducând deseori la izolare socială, anxietate şi depresie. De asemenea, IC are prognostic nefavorabil, comparabil cu multe dintre cele mai frecvente forme de cancer, şi are ca rezultat un nivel redus al calităţii vieţii pacienţilor

Add comment


Security code
Refresh