Main menu

header

17-05-1de Iulian D. Moleianu

Ordinul iniţiatic al Cavalerilor Roza Cruce este strâns legat de mistica alchimiei, a căutării Pietrei Filosofale. Misterul ce dăinuie asupra originilor şi a scopurilor umanităţii face din această societate secretă una dintre cele mai fascinante enigme atât pentru cercetătorii care se apleacă asupra acestor organizaţii, cât şi pentru pasionaţii de filosofie.

Originile Ordinului sunt controversate
„Cine a împletit trandafirii cu crucea?”, se întreba - retoric - Johann Wolfgang Goethe în poemul său „Misterele”... Şi iată că, la secole depărtare, încercăm şi noi să desluşim... misterul. Deşi istoricii francezi pretind astăzi că deţin date potrivit cărora Ordinul Rozacruce (Crucea Trandafirie) a fost întemeiat în anul 1188 de un cavaler templier, precursor al francmasonilor, pe nume Jean de Gisors, vasal al regelui englez Henric al II-lea şi Mare Maestru de Sine Stătător al Ordinului Sionului, primul document autentic ce atestă idealurile rozacrucienilor (este corectă şi formularea „rozicrucieni”) datează din 1597. Se spune că un bătrân alchimist a cutreierat Europa, dorind să înfiinţeze o societate care să-i împlinească recentele descoperiri. Astfel, celebrele broşuri „Fama Fraternitatis Rosae Crucis” („Raport despre Frăţia Rozacrucienilor”) şi „Reformarea Generală a Lumii” au apărut în anul 1614, ca documente complete, ceea ce înseamnă că alchimistul a repurtat o victorie. Se zice că întemeietorul Rozacrucianismului, atât ca sistem filosofic, cât şi ca societate secretă, este Christian Rosenkreuz, evident un pseudonim care desemnează crucea roză creştină. Conform legendei, acest personaj a călătorit în Arabia, a studiat la Fez, în Egipt, şi s-a întors în Europa, aducând cu sine un mesaj străvechi şi secret. Deşi existenţa întemeietorului Ordinului Celui mai Sfânt al Rozacrucienilor este pentru mulţi un mit, totuşi naşterea sa a însemnat începutul unei noi epoci în viaţa spirituală a Lumii Occidentale. Misiunea reală a Ordinului a fost şi este să arate semnificaţia spirituală a tuturor descoperirilor ştiinţifice, contracarând astfel influenţa plictisitoare a ştiinţei materialiste. Astăzi, Ordinul este prezent pretutindeni în lume, iar concepţia de bază este aceea că influenţa exercitată de persoana sau sufletul pe care ei îl numesc Ego se va întoarce mereu pentru a face schimbări pe drumul pe care va merge omenirea. Ideile rozacruciene au stat la baza înfăptuirii Uniunii Europene, ca un conglomerat de ţări compus în jurul a unul-două state puternice, care întruchipează astfel ideea de Ego.

De la Rosenkreuz la mistica antică şi catolicism
Originile reale ale constituirii acestei grupări sunt însă altele, iar denumirea Ordinului a căpătat diverse interpretări, ca fiind ori un simplu joc de cuvinte plecat de la numele Rosenkreuz, fie de la un simbol chimic pentru „lumina” de la care vine cunoaşterea, fie că reprezintă o simplă referire la crucea plină de sânge pe care a fost răstignit Iisus, fie o referire la crucea pictată pe armurile şi scuturile Templierilor. Blazonul lui Martin Luther, adversar declarat al catolicismului, era alcătuit dintr-o roză (trandafir) şi o cruce. Există asemănări şi cu şcolile de gândire filosofică arabe, precum Abdelkadir Gilani (roză strălucitoare). Dacă analizăm credinţele, ritualurile şi originile francmasoneriei, observăm că nu lipsesc elementele similare. Mai mult, unul dintre cele mai frumoase şi mai încărcate de spiritualitate Grade ale Ritului Scoţian Antic şi Acceptat poartă numele „Cavaler Roza Cruce”. Se pare însă că rozacrucianismul nu este decât o altă formă a diasporei de sorginte catolică, inspirată de o serie de curente mistice antice. Rozacrucienii au legătură cu misticii sufiţi (exponenţii unui curent de gândire apărut în Persia secolului al VIII-lea, anticlerical şi antiislamic) care au influenţat lumea vreme îndelungată. Metodele lor cereau cât mai multă concentrare asupra „învăţătorului”, prin urmare aderarea absolută la „cale” era normală. Golul lăsat de stricteţea şi de rigiditatea catolicismului se umplea uşor cu multe asemenea grupări, printre care şi protestanţii, care la vremea aceea erau abia în formare. Mai târziu, în anul 1912, a existat o altă tentativă de a specula principiile despre care vorbeam. În Anglia, Annie Besant, Marie Russak şi James Wedgwood au fondat Ordinul Mistic al Templului Rozacrucian, a cărui activitate a fost suspendată în Primul Război Mondial.

17-05-2Legenda capului lui Dimitrie Cantemir

Principele Moldovei Dimitrie Cantemir este cunoscut nu doar drept unul dintre cărturarii de seamă ai epocii sale, ci şi ca un exponent de seamă al filosofiei rozacruciene. De altfel, potrivit unei legende, capul său a fost luat după moarte (în anul 1723) pentru a fi îngropat cu onoruri într-un cimitir rozacrucian din Scoţia. Însuşi Voltaire nota despre acest savant poliglot, umanist şi compozitor: „Moldova era guvernată de Prinţul Cantemir, care unea ştiinţa literelor cu ştiinţa armelor”. Concepţia sa filosofică a fost laică şi raţionalistă, a subliniat originea latină a poporului român, continuitatea sa pe teritoriul vechii Dacii şi unitatea limbii române. Înfrânt de turci la Stănileşti pe Prut, s-a refugiat în Rusia, unde a devenit consilierul Ţarului Petru I. În luna noiembrie a anului 2008, Alexandr Anatolievici Ciurilin, ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti, s-a angajat personal că va facilita cercetătorilor români intrarea în posesie a copiilor după circa 8.000 de file din manuscrisele originale ale domnitorului-cărturar, aflate în arhivele MAE din Moscova. Dintre cărturarii lumii, rozacrucieni de frunte îi mai amintim pe Dante Aligheri, autorul „Infernului”, şi pe Sir Francisc Bacon, ale cărui scrieri au inspirat colonizarea Americii.

• UE este un conglomerat de state compus în jurul unui Ego.

„Prinţul Cantemir unea ştiinţa literelor cu ştiinţa armelor“ - Voltaire

Add comment


Security code
Refresh

camp oct 2

camp 300x2507