Main menu

header

528 18 1de Gabriela Niculescu

La 10 iunie 1935, în Statele Unite ale Americii, un broker din New York și un medic din Ohio au pus bazele unei asociații numite Alcoolicii Anonimi (AA), care a adoptat un program de reabilitare în 12 pași și care ajută nenumărați oameni să facă față alcoolismului. Bazat pe tehnici psihologice care au fost mult timp folosite în suprimarea tulburărilor grave de personalitate, membrii organizației strict anonime își controlează viciile prin discuții ghidate de grup și prin mărturisiri, revenind treptat la o viață normală. Alcoolicii Anonimi există în peste 150 de țări din lume, iar în România s-a înființat în 1990. Am stat de vorbă cu domnul Liviu, unul dintre membrii acestei asociații acefale, care ne-a explicat cum funcționează Alcoolicii Anonimi la noi în țară.

„Primul grup a fost fondat în România în 1990”

- De câți ani există Alcoolicii Anonimi în România?

- Prima tentativă de înființare a fost în 1987, dar autoritățile nu au permis-o. Primul grup a fost fondat în România în 1990, la Timișoara, de două românce, una din țară, cealaltă din Statele Unite ale Americii, de aceea s-a numit „Grupa Una”. În București, AA funcționează din 1993, apoi s-a deschis la Piatra-Neamț, la Cluj și s-a extins în majoritatea orașelor mari ale țării. Cele mai multe grupuri sunt în Moldova și în Transilvania, în zona de sud de-abia acum au început să se formeze. Aici mai sunt grupuri în Constanța, Călărași, Craiova, Roșiori.

- Câte grupuri există în Capitală?

- În București sunt șapte grupuri și au program în fiecare zi. Unul dintre ele este numit Grupul Internațional, este deschis pentru străinii care au rezidență sau care au venit în interes de afaceri ori în concediu în România, și se vorbește în limba engleză.

- Cum este privit alcoolismul în România comparativ cu celelalte țări, din punct de vedere legislativ?

- În România, legislația nu ne ajută. În străinătate, alcoolismul este tratat cu mai multă seriozitate și există legi și pârghii care îl orientează pe cel în cauză către un program de tratament. La noi, dacă duci pe cineva cu forța la tratament de dezalcoolizare, când își revine, spune că vrea să plece și este lăsat s-o facă. În străinătate, dacă judecătorul hotărăște ca o persoană să urmeze un anumit număr de săptămâni sau luni de tratament, aceasta le urmează, nu poate pleca, fiindcă riscă pușcăria. Ei sunt forțați să urmeze terapia, care, acolo, este mult mai complexă, în România fiind foarte fragmentată.

„Este primar, cronic, evolutiv și fatal”

528 18 2- Cum se face aderarea la un grup în România?

- Persoana care are probleme trebuie doar să se prezinte la o întâlnire de grup. Acolo va întâlni persoane care suferă de aceeași boală. Trebuie amintit faptul că boala este primară, cronică, evolutivă și fatală, deci nu se vindecă. Un alcoolic care a depășit bariera aceea invizibilă și greu de definit între băutul abuziv și dependență, adică alcoolism, nu se mai poate întoarce. Un castravete, odată murat, nu se mai poate împrospăta. Iar manifestările se vor păstra în cazul în care se consumă alcool.

- Deci fără sprijin e greu să scapi de această boală.

- Nu e vorba neapărat despre sprijin. Omul are tendința de a uita și e mult mai ușor să înveți, să reții și să schimbi atunci când te afli în grup. E logic să întrebi pe cineva cum și-a rezolvat o problemă ca a ta. Eu, dacă am probleme cu un întrerupător, îl întreb pe cel care a reparat unul, nu pe cel care a reparat bateria de la baie. La grup, persoana va auzi „n” povești ale oamenilor care au reușit și îi spun cum au făcut-o.

- Există și un psihoterapeut la întâlniri?

- Nu, întâlnirile sunt închise, la ele participă doar persoane care au această problemă. Este o organizație acefală, deci nu există niciun fel de raport de subordonare, nu există decât foarte puține reguli, care sunt cele de bun-simț.

„Persoana este complet anonimă, nu cerem acte”

- Există o statistică a ratei de succes a celor care vin?

- Este foarte greu de făcut o statistică, pentru că noi suntem anonimi, nu ținem registre de prezență, la noi persoana este complet anonimă, nu cerem acte. Dacă nu vrea să spună numele este suficient să spună o poreclă, și așa va fi numită. În țările avansate, unde lumea s-a obișnuit cu ideea că alcoolismul este o boală și că nu este un viciu sau un păcat, există statistici și se spune că Alcoolicii Anonimi au o rată de succes în jur de 33%. Napoleon spunea că există trei tipuri de minciună: cele nevinovate, cele grave și statisticile. E greu de făcut o statistică foarte clară, însă este metoda de terapie care are cel mai bun raport între calitate și preț, pentru că AA nu costă nimic. Oamenii vin, se întâlnesc cu grupul, li se recomandă să aibă o frecvență mare la început, cei care o fac în mod profesionist recomandă să aibă în primele 90 de zile 90 de întâlniri, tocmai pentru a rupe tiparul patern de viață pe care-l au. Apoi, oricât ai fi de alcoolic, atunci când ai o întâlnire, te mai abții, și asta este în folosul tău. În general, sunt primite și persoanele care vin sub influența băuturilor alcoolice, cu condiția să nu deranjeze ședințele, pentru că AA consideră ca acea oră petrecută la întâlnire este câștigată prin prisma faptului că persoana în cauză nu bea.

- Numărul femeilor se apropie de cel al bărbaților sau sunt mai puține?

- La început, majoritatea a fost formată de bărbați. Ei au recunoscut mai ușor, femeile sunt mai sensibile, au alt profil psihologic și tind să ascundă problema mai mult decât o fac bărbații, din cauza mediului social în care trăim. Dar eu pot spune că imaginea unui bărbat beat, pe stradă, este identică însă cu cea a unei femei bete. Însă există o altă percepție socială. La AA se prezintă lucrurile într-un mod mai hazliu. Se spune că, dacă iei 100 de persoane, vezi imediat diferențele dintre ele. Una-i mai grasă, alta-i mai slabă, alta-i mai bine îmbrăcată. Dacă iei aceleași 100 de persoane și le îmbeți, sunt toate la fel, indiferent că-i bărbat sau femeie, pentru că boala se manifestă în același fel. Pe măsură ce publicul larg înțelege că alcoolismul este o boală și că există o soluție, încep să vină și mai multe femei.

„Băutul este o manifestare a bolii, nu o cauză”

- Cum se poate face diferența între alcoolism și beție?

- E greu de făcut o diferență între ele, pentru că nu cantitatea de băutură determină alcoolismul. Sunt persoane care n-au depășit stadiul de a bea bere, și nu în cantități mari, spre deosebire de altele care ajung să bea cantități industriale. Un om normal n-ar rezista la ele, pentru că adaptarea organismului se realizează în timp și cu antrenament. În funcție de consumul de alcool, există patru categorii de persoane: cele care nu beau deloc - din motive religioase, medicale sau cărora, pur și simplu, nu le plac nici gustul, nici efectele - apoi, sunt băutorii ocazionali, cei care de ziua lor și de Revelion beau un pahar cu șampanie, în rest, nu consumă alcool; a treia categorie este a băutorilor sociali, care beau în mod obișnuit un pahar și, întâmplător, se mai și îmbată la vreun eveniment; iar cei care nu se încadrează în niciuna dintre aceste categorii sunt alcoolicii. Alcoolismul poate fi identic cu beția, pentru că, în general, boala se manifestă prin faptul că un alcoolic care se apucă de băutură nu mai are capacitatea să se oprească, nu mai are frână.

- Colegul dumneavoastră de la Suceava spunea că există o diferență clară între bețiv și alcoolic, pentru că bețivul se poate opri atunci când vrea, pe când dependența nu-l lasă pe alcoolic să facă același lucru.

- Băutorul abuziv, deci cel care bea mult alcool, dar care nu este dependent, dacă are un motiv suficient de bun, nu are niciun fel de problemă pentru a se opri. Sunt oameni care beau în mod uzual, dar dacă au o treabă a doua zi, nu beau, fără să se simtă rău. Un alcoolic care nu bea însă se simte rău.

„Sevrajul poate fi fatal”

- Intră în sevraj.

- Da și foarte puțină lume știe că, deși este un sevraj mai puțin acut decât la droguri, este singurul care poate fi mortal. Sevrajul la alcoolism, numit în termeni medicali sindrom de alcoolism sau delirium tremens, reprezintă o criză caracterizată prin delir, tremurături, transpirații abundente, accelerare a ritmului cardiac, febră, apreciere greșită a realității, agitație psihomotorie severă, dereglări periculoase ale frecvenței cardiace și ale tensiunii arteriale. Odată cu trecerea timpului, organismul este afectat nu doar de îmbătrânire, ci și de alcoolul care „atinge” toate organele. Din cauza aceasta, ceea ce ai stricat în ani nu poți repara de azi pe mâine. Să fie clar pentru toată lumea că dezalcoolizarea este un proces de foarte lungă durată. Alcoolicul trebuie să-și schimbe radical stilul de viață. Se spune la AA că alcoolicul este ca un bebeluș. Când plânge copilul? Când îi este foame, deci trebuie să mănânce. Când este murdar trebuie să aibă grijă de aspectul exterior, spre deosebire de alcoolic, pe care nu-l interesează acest lucru, ci doar felul în care-și mai face rost de o sticlă. Când este singur trebuie să meargă la grupuri. Și așa mai departe, este exact ca un nou-născut, o ia de la capăt, trebuie să-și formeze alte obiceiuri, să nu mai asocieze distracția cu băutura. A doua zi, chiar dacă te simți rău, îți trece și uiți că te-ai simțit rău, îți aduci aminte doar de momentele plăcute, pentru că memoria este selectivă. Nu toată perioada este neplăcută, sunt și momente plăcute, nu trebuie generalizat nimic, ci trebuie să schimbi ceea ce te afectează pe tine. Și toți trebuie să înțeleagă că problema lor nu este băutul, acesta este un efect, nu o cauză. În termeni medicali se spune că este o manifestare a bolii faptul că alcoolicul bea.

„Un alcoolic pierde foarte mult timp în preajma băuturii”

- Unde se fac întâlnirile grupurilor?

- Se închiriază o sală, multe grupuri, și din străinătate, funcționează în incinta unor lăcașe de cult, pentru că biserica are o aplecare în acest sens și oferă spații; alte întâlniri se fac în incinta unor spitale, chiar este ideal să începi întâlnirile în perioada dezintoxicării și să ai un grup care funcționează în cadrul spitalului, care te ajută. Alcoolismul este o boală a minții și a trupului și este ideal să începi tratamentul pentru amândouă. Alcoolicul se va obișnui așa, fiind ca un copil, cum îl obișnuiești, așa va continua. Dacă-l înveți de la început că, indiferent ce-ar face, trebuie să vină la întâlniri, el va veni, deși la început nu înțelege nimic.

- Eventual este și irascibil.

- Este, pentru că îi lipsește alcoolul și este într-o stare proastă, pentru că medicamentele au și efecte secundare. Sedativele îl țin într-o stare de somnolență, pentru a nu avea timp să se gândească la alcool. În prima perioadă, alcoolicul este turbat. În manualele de medicină se specifică faptul că un alcoolic pierde foarte mult timp în preajma băuturii: încercând să-și facă rost de bani, consumând și revenindu-și de pe urma consumului.

- Este o irosire a vieții.

- AA spune ceva: „Împacă-te cu trecutul, e al tău și nu mai poți schimba nimic, vezi ce faci în viitor! De azi înainte poți schimba. Mergi mai departe, că trăind în trecut nu rezolvi nimic”.

„Nu poți lucra cu mintea dacă îl doare corpul”

- În ce constă schema de tratament?

- Nu există, pentru că fiecare om este unic, ce i se potrivește unuia nu i se potrivește altuia. La grupurile AA ți se spune să vii, să asculți poveștile celorlalți și să aplici ceea ce ți se potrivește ție.

- Care e primul pas spre vindecare?

- Detoxifierea. Medicii te pun pe picioare din punct de vedere fizic, astfel încât ceilalți, psihologul, consilierul în adicție, eventual consilierul religios, să poată lucra la capul omului. Nu poți lucra cu mintea unui om dacă îl doare corpul, pentru că durerea îi distrage atenția. Dacă omul încearcă abstinența și vede că se simte rău, merge la medic. Atunci, medicul de familie trebuie să-l trimită acolo unde se tratează alcoolismul, cu condiția să recunoască și să accepte faptul că este alcoolic, în primul rând medicul, apoi să-l convingă pe pacient. Alcoolismul se tratează în spitale de psihiatrie, însă oamenii, când aud de ele, spun că nu sunt nebuni. Or, nu toți oamenii care ajung la psiholog sau la psihiatru sunt iresponsabili. Asta nu înțeleg românii din cauza a 50 de ani în care spitalele de psihiatrie au fost folosite așa cum au fost folosite. Din păcate, AA funcționează pentru persoane care vor, și nu pentru persoane care au nevoie. Prima condiție pentru a te vindeca este să recunoști că ai boala și să-ți dorești să o tratezi. Dacă nu o recunoști, creierul tău nu este dispus să înceapă să lupte cu boala. Apoi, trebuie să ai încredere în tratamentul pe care-l urmezi. E dovedit faptul că cei care au încredere reușesc în proporție mai mare decât scepticii.

„Este metoda de terapie care are cel mai bun raport între calitate și preț, pentru că AA nu costă nimic“

Alcoolicii Anonimi sunt o comunitate de bărbaţi şi femei care îşi împărtăşesc experienţa cu scopul de a-şi rezolva problema comună şi de a-i ajuta şi pe alţii să se însănătoşească de pe urma alcoolismului. Singura cerinţă pentru participare ca membru este dorinţa de a înceta băutul. Detalii puteți afla și de pe site-ul oficial www.alcooliciianonimi.ro

„După abstinenţă, un pahar cu vin este o bombă cu ceas“

- După 20 de ani de abstinență, un alcoolic poate să mai bea un pahar cu vin ocazional?

- Pentru alcoolism nu există vindecare. E, să spunem, ca la diabeticul care nu este dependent de insulină. Dacă are un regim de viață echilibrat, trăiește liniștit. La fel e și la alcoolism, dacă respectă regimul de viață, se trăiește fără probleme. Un pahar cu vin nu a făcut rău nimănui, dar în cazul unui alcoolic acesta reprezintă o bombă cu ceas, care nu știi la cât este reglat, dar sigur va detona. Boala se va manifesta în același mod și după 20 de ani de abstinență. Mulți spun că pot s-o ia de la capăt, însă evoluția bolii se reia din stadiul în care ai lăsat-o. E ca la glaucom, tratamentul stopează boala, dar dacă recidivează, pierderea acuității vizuale se va face de acolo de unde ai oprit evoluția bolii. Persoanele care au avut recidivă au recunoscut că au ajuns extrem de repede să bea cantitatea uriașă pe care o consumau înainte.

Cei 12 paşi

  1. Am admis că eram neputincioşi în faţa alcoolului, că nu mai eram stăpâni pe viaţa noastră;
  2. Am ajuns la credinţa că o Putere Superioară nouă înşine ne-ar putea reda sănătatea mintală;
  3. Am hotărât să ne lăsăm voinţa şi viaţa în grija unui Dumnezeu aşa cum şi-L închipuia fiecare dintre noi;
  4. Am făcut fără teamă un inventar moral amănunţit al propriei persoane;
  5. Am mărturisit lui Dumnezeu, nouă înşine şi altei fiinţe umane natura exactă a greşelilor noastre;
  6. Am consimţit fără rezerve ca Dumnezeu să ne scape de toate aceste defecte de caracter;
  7. Cu umilinţă, I-am cerut să ne îndepărteze defectele;
  8. Am întocmit o listă cu toate persoanele cărora le-am făcut necazuri şi am consimţit să reparăm aceste rele;
  9. Ne-am reparat greşelile direct faţă de acele persoane, acolo unde a fost cu putinţă, dar nu şi atunci când le-am fi putut face vreun rău lor sau altora;
  10. Ne-am continuat inventarul personal şi ne-am recunoscut greşelile, de îndată ce ne-am dat seama de ele;
  11. Am căutat, prin rugăciune şi prin meditaţie, să ne întărim contactul conştient cu Dumnezeu aşa cum şi-L închipuia fiecare dintre noi, cerându-i doar să ne arate voia Lui în ceea ce ne priveşte şi să ne dea puterea s-o împlinim;
  12. După ce am trăit o trezire spirituală ca rezultat al acestor paşi, am încercat să transmitem acest mesaj altor alcoolici şi să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vieţii noastre.

Add comment


Security code
Refresh