Main menu

header

535 18 1de Raluca Grințescu

De mai bine de zece ani, milioane de oameni din întreaga lume au descoperit beneficiile uimitoare ale vindecării reconective. Doctorul Eric Pearl, iniţiatorul şi promotorul reconectivității frecvențelor de energie ale universului, a lucrat cu un număr extins de cercetători şi membri al unităţilor medicale pentru a încerca să afle cum reuşeşte această forță energetică să obţină rezultate excelente. A venit și în România ca să țină cursuri, și așa l-am cunoscut și eu... Fascinant.

„Am crezut inițial că Universul mi-a făcut o glumă”

535 18 2- Am citit povestea ta și este chiar impresionantă. Viața ta s-a schimbat peste noapte. Erai chiropractician, iar a doua zi vindecător. Ai avut o viziune sau s-a întâmplat pur și simplu?

- Dormeam, și deodată am fost trezit de o lumină puternică. Am deschis ochii și am văzut veioza aprinsă. Aveam veioza asta de vreo zece ani, dar nu se aprinsese niciodată singură. Am crezut inițial că e o problemă electrică. Apoi m-am gândit că poate a intrat cineva în casă, deși eu închisesem ușa. M-am ridicat din pat, mi-am luat câinele și un cuțit și am început să cotrobăim prin casă, dar nu am găsit pe nimeni. M-am băgat din nou la somn, crezând că e doar imaginația mea. Apoi a doua zi, în cabinetul meu de chiropractică, pacienții mi-au raportat, după ședințe, că simt mai multe mâini mergând pe corpul lor, în diverse locuri, în același timp sau furnicături, că vedeau culori pe care nu le văzuseră înainte, miresme de flori pe care nu le mai mirosiseră până atunci, deși eu nu-i atingeam. Când îmi apropiam mâinile de corpul lor, brațele sau degetele lor începeau să se miște involuntar. Alții îmi spuneau că atunci când ajungeau acasă, după ședință, televizoarele lor porneau din senin și se închideau, că ușa garajului se deschidea singură, că aveau senzații în mâini, că persoanele de lângă ei se vindecau, și tot felul de chestii de genul ăsta. Din acel moment, în 1993, au început vindecările și am făcut conexiunea cu noaptea, când s-a aprins veioza din senin. Știam că ceva s-a întâmplat și că se întâmplă, dar nu îmi dădeam seama ce. Oamenii mă sunau să-mi spună că analizele lor de laborator arătau că tumorile dispăruseră, doctorii lor mă sunau să mă întrebe ce-am făcut, iar eu insistam că nimic. Și cu cât susțineam mai tare că nu făceam nimic, cu atât m-am trezit cu nenumărați pacienți la ușa cabinetului meu.

- De ce crezi că tu ai fost ales?

- Chiar mă întrebam de ce mi se întâmplă mie asta. Următorul lucru care s-a întâmplat a fost să mă conving că chiar pot să fac lucrurile astea de care oamenii îmi spuneau că le fac. Prima oară am crezut că mulți oameni pot face ceea ce fac și eu și ar trebui să-i caut să vorbesc cu ei. Am început să caut vindecători, apoi ei mă căutau pe mine, că auziseră ce fac. Apoi, lucrând cu ei, mi-am dat seama, că niciunul nu făcea exact ce făceam eu. Toți făceau părți diferite, dar nimeni nu făcea „totul”. Mă întrebam de ce am fost eu ales? Că mă cunosc bine. Îmi place să mă distrez, să merg la petreceri, să beau, am un simț al umorului foarte sarcastic, nu sunt răbdător cu oamenii. Deci clar nu eram genul de vindecător spiritual. Îmi trecea prin gând faptul că am această capacitate de a vorbi și de a convinge oamenii din orice mediu social. Dar apoi mi-am dat seama că toate motivele care nu m-au ales pe mine erau probabil tocmai motivul pentru care mi s-a întâmplat mie asta. Oamenii sunt atât de preocupați să fie, să devină perfecți, speciali ca să fie vindecători. Mi-am zis că Universul mi-a făcut o glumă, dar cu timpul am realizat că nu e glumă.

„Noi nu creștem prin răspunsuri, ci prin căutarea răspunsurilor”

- Dar faptul că la nașterea ta mama ta a intrat în moarte clinică poate fi un motiv neobișnuit?

- Sunt sigur că și asta a avut un rol special în „darul” primit. Există un motiv logic pentru tot ce se întâmplă în această lume și dincolo de ea - și totul are sens. Mama s-a chinuit ceva ca eu să văd lumina. Eu eram destul de încăpățânat să ies repede. „Nu se mai naște odată copilul ăsta?”, țipa ea, în dureri. Apoi au pierdut-o... pentru ceva vreme. Mi-a povestit despre experiența morții sale clinice. Era trasă în sus, gravitând spre ceva. Revelația finală a mamei mele, trăită pe masa de operație, a fost că, deși lăsa în urmă tot ce îi era familiar, nu-i mai păsa. S-a „abandonat” călătoriei. A urcat printr-o succesiune de niveluri diferite - nu-și mai amintește un „tunel” anume, așa cum relatează alții care au avut experiențe similare. Ceea ce și-a amintit însă a fost că pe drum a întâlnit și „alții”. Mama a aflat că limbajul verbal, așa cum îl cunoaștem noi, nu este atât un ajutor pentru comunicare, cât un obstacol pentru aceasta (este una dintre sarcinile pe care le avem de îndeplinit, ca parte a experienței noastre de învățare aici, pe Pământ). Într-un fel, este și ceea ce ne menține în domeniul nostru limitat de înțelegere, în care trebuie să funcționăm pentru a ne putea învăța celelalte lecții. Sufletul - „miezul” unei persoane - este singurul lucru care supraviețuiește sau care contează, a înțeles mama. Au mai fost și alte lecții pe care ea a reușit să le aducă aici după ce și-a revenit.

- Deci tu erai în burtica mamei tale când ea „călătorea”?

- Da, eram încă legat prin cordonul ombilical de ea. Deci, am făcut această călătorie împreună. Poate a fost făcut un acord acolo sus pentru ca toate astea să se întâmple. Dacă primeam „darul” încă de la naștere, nu aș mai fi evoluat. Așa a trebuit să învăț să descopăr și nu aș fi putut să dau mai departe acest „dar”. A trebuit să pierd abilitatea pentru ceva vreme, ca să o recâștig în trepte și să înțeleg cum am recâștigat această putere.

„Vindecarea locuiește în dragoste, nu în frică”

- Deci tu vindeci oamenii cu această putere care ți s-a dat la naștere, dar pe care ai câștigat-o mult mai târziu în viață... Ce momente ciudate ai avut de traversat?

- La început, când aflaseră și alți vindecători despre puterile mele, toți voiau să mă ajute. Primul mi-a zis să curăț camera de energii negative. Păi și unde se duce energia după ce ai curățat camera? În frică. Atunci când te protejezi de ceva, înseamnă că ți-e frică. Ți-e frică să iei energie negativă de undeva sau de la cineva. Deci, despre asta e vindecarea? Bineînțeles că nu. Vindecarea este o unitate. Alt vindecător mi-a zis să port cu mine un obiect de protecție. Ideea este că atunci când porți un asemenea obiect îi spui Universului că nu ești 100%, că ești mai puțin, și atunci Universul spune „Da!”. Toate lucrurile pe care ni le adăugăm, ritualurile pe care ni le facem ne iau din puteri. Ceea ce mi s-a întâmplat și mie. Vindecările nu se mai produceau așa cum erau la început. Și simțeam că fac ceva greșit. Și atunci mi-am dat seama că vin dintr-o conștiință a fricii, a lipsei, a limitării, a iluziei separării. A trebuit să descopăr toate acestea ca să dau drumul tuturor formelor de protecție, ritualurilor și tehnicilor de vindecare pentru ca vindecarea să apară. A trebuit să pierd din mine ca să-mi regăsesc puterea, să o câștig din nou și să-i pot învăța pe oameni cum să o găsească, la rândul lor. Uneori curajul înseamnă să mergi adânc în tine și să ai încredere în ceea ce aduci de acolo.

- De fapt, ți-ai depășit frica de necunoscut...

- Frica? Ce e frica? Este doar frica de necunoscut, de fapt, de ceea ce nu știm. Orice facem, orice alegere luăm vin ori din frică, din ego, ori vin din dragoste, unitate, lumină, libertate, abundență. Acum opt ani am fost invitat să țin o prezentare în Israel, în orașul Tzfat (acum Safed), primul centru sfânt unde s-a format cabala. La sfârșit, i-am spus rabinului că nu am înțeles niciodată expresia „cu frică de Dumnezeu”, pe care o găsim în toate versiunile Bibliei. De ce ar trebui să ne temem de El? Și el m-a iluminat. Cuvântul original în ebraică al lui Dumnezeu este „Norah”. În sensul peiorativ denotă „frică”, iar în sens elevat denotă „mirare” ... depinde de noi ce formă îi dăm. Noi alegem să mergem în vibrație joasă, în frică sau în mirare, în lumină. Deci, ce e frica până la urmă? Decât frica de a nu fi iubit. Așadar, dacă esența noastră existențială este dragostea, dacă adevărul nostru e dragostea, singurul lucru de care ne temem este practic nonexistent. Orice experimentăm este neutru. Noi dăm valoare ori încărcătură binelui, răului, dragostei etc. Chiar și cea mai strălucitoare lumină este neutră. Noi alegem să-i permitem luminii să lumineze sau să o interpretăm ca orbitoare.

Și știam clar că am o alegere de făcut când m-am trezit cu această forță de energie: să trăiesc cu frică ori cu dragoste. Și am ales dragostea. Nici măcar nu a fost o alegere conștientă, pentru că s-a întâmplat mai repede decât am crezut. Era ceva ce nu știam și trebuie să explorez și am fost atras să o explorez.

- Ai scris o carte, „Reconectarea - Vindecă-i pe alții, vindecă-te pe tine”, despre această „vindecare reconectivă”, cum o numești tu. Cum funcționează și cum se deosebește față de celelalte tehnici de vindecare?

- Vindecarea reconectivă nu este o tehnică, este mai mult de atât. Este o formă de vindecare în care se activează un câmp de vibraţie diferit de cel în care funcţionăm în mod obişnuit, facilitând refacerea structurii fiinţei la toate nivelurile (inclusiv restructurarea ADN-ului) şi revenirea la o stare profundă de echilibru. Ne învață și ne face să recunoaștem că noi suntem mai mult decât o tehnică în sine. În plus, avem acces la energia universală. Iar răsplata este aceea că ajungem dincolo de energie și accesăm aspecte ale luminii și informației care, conform cercetătorilor, nu au fost aici înainte. Oamenii care învață vindecarea reconectivă de la început sunt capabili să facă mult mai multe decât cei mai avansați maeștri vindecători care au învățat toate tehnicile din lume. O tehnică este ca o roată în plus la bicicletă atunci când începi să înveți. Învățând zece tehnici este ca și când ai adăuga bicicletei încă zece roți. Tehnica reconectării te ajută să-ți găsești echilibrul pe bicicletă.

„Ceea ce faci tu reconectează catenele”

535 18 3- De ce i-ai dat acest nume?

- I-am dat numele de vindecare reconectivă pentru că trebuia să-i dau un nume, deși nu voiam să-i dau unul. „Ceea ce faci tu aduce lumină și informații pe planetă”, „ceea ce faci tu reconectează catenele”, „ceea ce faci tu reconectează corzile” erau afirmațiile care îmi fuseseră transmise prin channeling, printr-o serie de pacienți de-ai mei. Această reconectare este, de fapt, reconectarea cu sinele. La acea vreme, nimeni nu știa despre energie vindecătoare. Acum sunt șase studii științifice serioase care demonstrează că vindecarea reconectivă rearanjează structura ADN-ului. Când este folosită această energie vindecătoare, face mai mult decât să rezolve o anumită problemă; de fapt, efectiv reconectează catenele - catenele de acid dezoxiribonucleic, de ADN. ADN-ul este o moleculă complexă, formată din două catene conectate într-o formă de dublă spirală, ca o scară răsucită, care este baza codului nostru genetic - a structurii noastre. Ceea ce nu ne spune știința este că, la un moment dat, se poate ca noi să fi avut 12 catene de ADN, care codificau încă și mai multă informație. Deci, reconectarea ne reconectează cu cine am fost noi altădată.

„Vindecându-vă pe voi, îi vindecați pe alții”

- Poate face oricine vindecare reconectivă?

- Vindecarea este o capacitate pe care o au toți. Nu trebuie să fii fixat în anumite credințe religioase sau spirituale pentru asta. Nu e necesar să ai numai gânduri plăcute sau să nu rostești niciodată vreun cuvânt sarcastic. Nu trebuie să devii vegetarian. Poți să-ți bei paharul cu vin la masă. Toate aceste considerații se bazează pe aprecierea „valorii” - iar valoarea noastră a fost deja stabilită, prin simplul fapt că suntem. Este minunat să aspirăm să devenim o persoană mai bună. Suntem aici ca să învățăm și ca să evoluăm. Însă măsura în care realizăm aceste țeluri nu ne determină valoarea. Nu avem nimic de demonstrat ca să devenim valoroși. Deja suntem toate acestea. Nu putem aspira la ceva ce deja ne aparține. Dacă vă deschideți și căutați această reconectare, meritați să o primiți. Nu așteptați până când credeți că egoul vostru este ținut sub control, că vă trăiți viața total fără a prejudeca sau că pizza cu ardei face parte din trecut. Asta ar fi ca și cum ați aștepta momentul perfect pentru a vă căsători sau pentru a avea un copil. Acest moment ar putea să nu vină niciodată - sau, cel puțin, nu într-o formă în care să-l recunoașteți.

„Călătoria a fost lungă și ciudată, incitantă și puțin înspăimântătoare pe ici, pe colo, însă acum sunt acolo unde trebuie să fiu“

„Cred că vindecarea, în forma ei cea mai înaltă, este evoluția. Boala este dezacord, dezechilibru, este că nu ne aflăm în adevărul a ceea ce suntem. Vindecarea reconectivă aduce lumina înapoi în armonie, în echilibru, iar dezechilibrul dispare. Cu cât avem mai multă lumină, cu atât întunericul dispare. Deoarece întunericul nu este decât lipsa luminii“

„Prima secţiune de interacţiune fizică a seminarului e chiar asta: îţi «activez» mâinile“

- Cum ai ales România pentru a ține cursuri prin care înveți oamenii să facă vindecare reconectivă?

- Sunt atras în mod special de România. Este o chestiune personală. Bunica mea s-a născut în Basarabia, pe vremea când încă făcea parte din România. Apoi s-a mutat în America, unde m-a crescut pe mine. Prima oară am venit în 2007, și de atunci vin mereu și țin cursuri prin care le arăt oamenilor cum se pot conecta la această energie vindecătoare. Mai multe detalii despre seminarii și cursuri în România găsiți pe www.reconectarea.com. Când țin seminarii, prima secțiune de interacțiune fizică a seminarului este chiar asta: îți „activez” mâinile. Prin „activare” ajut la formarea unei deschizături prin care să primești această energie vindecătoare și care să acționeze ca un canal, prin care ea să treacă de la Univers către tine. Acest pas este catalizatorul unui proces care te pornește în călătoria de transformare, dându-ți posibilitatea să transporți și să găzduiești aceste noi frecvențe. „Activarea” demonstrează realitatea energiei, pentru că participanții o pot simți cu propriile lor mâini (senzații de gâdilare, palpitație, răceală, căldură, împingere, tragere etc.). Când iei parte la o transformare atât de vastă și de imediată, când te vezi nu numai pe tine, dar și pe alții, avansând către măiestrie cu atâta ușurință, capeți un grad de încredere și de înțelegere care depășește ceea ce se poate transmite prin cuvântul scris. La fel cum în copilărie înveți să percepi lumea în trei dimensiuni și cum să faci diferența între o fereastră, un tablou și o deschizătură în perete, care duce către o altă încăpere, tot așa poți învăța să percepi și aceste energii. Și niciuna dintre aceste energii, odată recunoscute și încorporate, nu sunt subtile. Nu se vindecă boala sau infirmitatea - se vindecă persoana. Vindecându-vă pe voi, îi vindecați pe alții. Reconectați-vă!

Add comment


Security code
Refresh