Main menu

header

542 18 1de Iulian D. Moleianu

O simplă moldoveancă din Dorobăţ, un sat din judeţul Iaşi, a uimit lumea după ce a rămas oarbă în urma unui accident. Faima sa a depăşit graniţele ţării, şi nu puţini sunt cei care-i bat la poartă pentru a-i cere ajutor. Unii au numit-o „fenomenul Valentina”, alţii îi spun doar „Valentina”, dar un lucru e cert. Controversată, devenită izvor de polemici pe teme de paranormal, Valentina Gârlea (medalion) reprezintă mai mult decât putem, la prima vedere, înţelege. Cazul său a ajuns în atenţia televiziunilor, care şi-au făcut un obicei în a o invita, iar Valentina spune lucrurilor pe nume…

Comparată cu Baba Vanga

Viaţa Valentinei Gârlea s-a schimbat la vârsta de 9 ani, când un accident stupid a făcut-o să-şi piardă vederea. De atunci, Valentina „vede” ceea ce oamenii „sănătoşi” nu văd. S-au spus despre ea aberaţii, că ar fi fost contactată de CIA şi de persoane importante de pe întregul mapamond pentru a identifica probleme grave. A fost poreclită „tomograful viu” şi a fost comparată cu mult mai cunoscuta clarvăzătoare bulgăroaică Baba Vanga. Ei bine, încă de la 9 ani, Valentina putea prezice viitorul apropiat, iar ulterior a căpătat puterea de a identifica bolile oamenilor. Unii au spus că este, de fapt, o impostoare, alţii au afirmat că a fost hărăzită cu har divin… „Noi suntem făcuţi de Dumnezeu diferit. Nu toţi avem, la fel, şapte straturi de culori, şapte becuri, toate încolonate la rând. Darul Domnului este însă egal pentru toată lumea. Din păcate, din câtă lume am văzut şi văd, rămân foarte puţini oameni adevăraţi. Noi ne pierdem omenia, legându-ne, în general, de trei lucruri: puterea, averea şi plăcerea. Îmi plac oamenii care încă mai au culori frumoase în jur”, spune Valentina, o femeie care „vede” cu mintea şi mai ales cu ultrasenzitivitatea.

„Doar Cel de Sus vindecă”

542 18 2Cu toate acestea, deşi oamenii fac coadă la uşa sa, Valentina nu doar că-şi păstrează modestia, ci explică pe înţelesul tuturor care este relaţia cu divinitatea şi cum funcţionează vindecarea sau mai exact… tratamentul. „Nu noi, cei de pe Pământ, suntem cei care vindecăm. Nici măcar doctorii nu vindecă, ci doar tratează. În ani buni eu n-am întâlnit oameni tămăduiţi de medici. În ceea ce mă priveşte, eu doar pot să identific, cu uşurinţă, beteşugurile. Domnii doctori care m-au ascultat şi au priceput ce am zis eu ştiu cum se cheamă boala doftoriceşte şi tot dânşii o tratează. Dar ei nu vindecă. Doar Cel de Sus o poate face. Dacă unui om îi e trecut de Sus, pe culori, să fie vindecat, atunci va fi. Dacă nu, nu! Pot fi şi 100 de doctori în jurul unui om, şi tot nu-l vindecă! Nu există niciun om de pe lumea asta care să vindece. Şi totuşi, multă lume zice: „Valentina m-a vindecat, Valentina a văzut ce beteşug am. E drept, eu văd ce beteşug are cineva, dar, dacă omul are dat de la Dumnezeu să se vindece, se vindecă”, afirmă femeia.

Părinţii au ocrotit-o până-n 1993

Mulţi s-au întrebat când a înţeles Valentina că îşi poate ajuta semenii, iar răspunsul vine tot de la ea: „Când am plecat de acasă, părinţii mei mi-au spus să nu spun nimănui ce ştiu, că dacă sunt oameni ascunşi mă vor bate aşa cum îl băteau pe tata şi voi ajunge rău în viaţă. Iar mama mi-a zis: «Să nu zici nimănui, că te vor duce la nebuni, şi nimeni nu va crede ce spui!». După 1993, când am aflat că am atrofie optică, iar medicii mi-au spus că nu mai au ce să-mi facă, am decis să descriu ceea ce părinţii îmi interziseseră. Mai exact, la 28 iunie 1994, m-a cuprins o lumină atât de puternică, încât vedeam în ea orice despre om, adică de unde vine, unde a fost, ce a făcut şi mai ales care-i beteşugul său.”

„Nu se merge la cerşit în Sfânta Biserică!”

Ce înseamnă însă „boala”. Valentina Gârlea ne lămureşte pe loc: „Întâi de toate, ne îmbolnăvim sufleteşte. A fi rău înseamnă boală. A fi hapsân e, iarăşi, o boală. Nu trebuie să mergi la biserică să-L strigi pe Dumnezeu. Îl chemi pe Dumnezeu de aici, din sufletul tău. Dacă omul nu-L are în suflet pe Dumnezeu, să nu-L caute. Iar cine are chemare să intre în Sfânta Biserică şi, dacă are urechi, va auzi şi dacă are ochi va vedea. Dar oamenii merg la biserică doar atunci când un necaz dă peste ei, gândind că prin bănuţii plătiţi preotului o să fie răscumpărat păcatul ce l-or fi făcut. Mulţi dintre noi intrăm în biserică boi şi ieşim vaci. Nu se merge la cerşit în Sfânta Biserică! Chiar şi când ne ducem la spovedanie, n-avem ce căuta la preot decât după ce, în primul rând, ne facem spovedania acasă, în taină, între noi înşine şi Dumnezeu.” Şi să nu spuneţi că Valentina nu are dreptate, mai ales că, în nemernicia noastră, uneori râdem de asemenea vorbe, deşi ele sunt mai mult decât adevărate, şi numai faptul că ni se oferă „gratis”, fără pretenţia de a fi „aplaudate”, ar trebui să ne pună pe gânduri.

„Avem minţile şi sufletele întunecate”

Ce este însă răul şi care este impactul său? „Dacă faci rău, întuneci culorile din jur. Dumnezeu ne-a dat tuturor o baie de lumină colorată, dar noi, prin faptele noastre, nu lăsăm lumina să intre şi să ne lumineze mintea şi sufletul. Noi avem tot ce ne trebuie pentru a fi mulţumiţi, dar ne lipseşte cu desăvârşire lumina din minte şi din suflet. Avem minţile şi sufletele întunecate… Când vom da drumul luminii să intre în suflete, vom fi iarăşi o turmă, cu un păstor”, spune, din suflet, Valentina Gârlea.

În doi ani vom merge cu felinarele pe stradă

Care este însă predicţia acestei doamne pentru ţară? Judecaţi singuri… „Nu vor trece decât doi ani şi ceva până când multora dintre noi, cu şcoală sau fără, cu învăţătură au ba, o să ne trebuiască felinar aprins ca să mergem pe stradă. Şi să nu vă prindă mirarea când veţi vedea ziua, în amiaza mare, oameni umblând cu lampionul aprins pe drum, aşa de mare întunecime vine. Şi de aceea să fim mai buni, să ştiu să mă iert eu pe mine, să-mi iert aproapele, semenii, şi după aceea să-L rog pe Dumnezeu să mă ierte dacă merit şi cât merit”, încheie femeia.

„Avem tot ce ne trebuie pentru a fi mulţumiţi, dar ne lipseşte cu desăvârşire lumina din minte şi din suflet“ (Valentina Gârlea)

Robert, vraciul din Satu-Mare, depistează cele mai grele boli

Valentina nu este singura care are capacităţi extrasenzoriale. Robert, un vraci din Satu-Mare, este şi el supranumit „tomograful viu”, pentru abilitatea sa de a vedea aura umană şi capacitatea de a diagnostica bolile cu o mare precizie, dintr-o singură privire. În Ardeal, toată lumea a auzit de Robert Szilagyi, şi cei care i-au trecut pragul au fost uimiţi. Având „cabinetul” într-un mic magazin cu produse naturiste, Robert îşi aşteaptă „pacienţii” stând la masă. Apoi, priveşte persoana din faţa sa şi, după câteva secunde de gândire, începe să dicteze unei colege ceea ce vede. Capacitatea sa nativă este de a vedea aura, mai exact culorile transmise de organe. Astfel, el poate pune orice diagnostic, cu o precizie teribilă. Mai mult, cei care doresc primesc din partea sa tincturi, ceaiuri din extracte naturale, potrivite pentru afecţiunile din pricina cărora suferă.

Add comment


Security code
Refresh