Main menu

header

545 18 1de Cătălina Tăgârță

„A greşi este omeneşte, a ierta este divin”. Ce e de făcut însă când mintea îți spune una, iar sufletul alta, când vă doriți să iertați, dar efectiv nu puteți uita? Daniela Lucia Nistor (medalion). Connector divin cu percepții extrasenzoriale de activare a Sinelui Divin și channeling cu energiile divine înalte, ea trăiește de mulți ani în străinătate, însă nu a uitat de conaționalii săi. Din dorința de a-i ajuta, a venit în septembrie în vizită în România. Va sta aici până în noiembrie, timp în care va prezenta cursul „Iertarea, un act de vindecare personală”. Cu această ocazie, învățătorul și îndrumătorul spiritual le-a oferit cititorilor noștri câteva sfaturi despre iertare.

„Păstrarea amintirii dureroase duce la o nouă traumă”

- Daniela, iertarea este un cuvânt „mare” şi des folosit, dar, oare, ce înseamnă ea cu adevărat?

- Dicţionarul defineşte iertarea că fiind „procesul de a scuti pe cineva de o pedeapsă” ori, mai elegant spus, de a-l privi cu îngăduinţă şi cu bunăvoinţă, ca pe un copil care a greşit. În limbajul şi în viaţa de zi cu zi însă, iertarea este un proces care duce la o stare de vindecare bazată pe acceptarea şi împăcarea cu un fapt, o întâmplare a vieţii. În schimb, neiertarea este o stare de suferinţă emoţională, cauzată de un şoc, o întâmplare, care ia prin surprindere şi care nu este încă acceptată şi digerată. Ea se poate manifesta cu accente de durere, ruşine şi vinovăţie şi este cauzată de o stare mentală de rezistenţă faţă de o persoană sau o situaţie.

- Există mai multe lucruri care îi țin pe oameni într-o stare de neiertare. Care sunt acestea?

545 18 2- Desigur. Există situații în care oamenii își doresc să poată ierta, dar se trezesc prinși în programe limitative susţinute de o parte a lor vulnerabilă, activată la mementul respectiv în scop de protecţie şi care acţionează la nivel interior susţinând neiertarea. Spre exemplu, cineva poate hotărî într-un moment de supărare: „Nu voi ierta şi nu voi uita niciodată răul făcut.” În altă situație, o parte rănită poate cere o explicaţie, poate avea nevoie ca cel care a greşit să recunoască faptul că a greşit, pentru ca iertarea să se poată întâmpla. Însă, din păcate, alegeri, aşteptări şi declaraţii de acest gen, în loc să ducă la soluţia de vindecare, creează o rezistenţă ce duce la păstrarea „amintirii dureroase”. Prin acest tip de iertare, persoana poate atrage în viața sa o nouă traumă de acelaşi gen. Și, nu în ultimul rând, se poate rămâne într-o stare de neiertare din cauza unei gândiri eronate, conform căreia, „dacă iertarea are loc”, faptul care a provocat suferinţă se poate repeta - la nivel subconştient acest lucru este perceput ca fiind „un fapt acceptat şi posibil”.

„Corpul este un spaţiu sacru, care trebuie igienizat”

- Și atunci, ce ar fi de făcut? Se spune că e omenește să greșești…, nimeni nu e scutit de acest lucru mai devreme sau mai târziu.

545 18 3- Primul pas în procesul de iertare începe prin conştientizarea neiertării şi a neajunsurilor ei. Unii oameni sunt mai conştienţi de faptul că ceva are nevoie de iertare prin amintirea continuă a acelui lucru care poate fi reactivat de o frază dintr-o carte, de o scenă dintr-un film sau, pur şi simplu, de un necunoscut pe stradă care are aerul sau energia cuiva care, în trecut, i-a creat o injustiţie sau durere. Alţii pot avea sentimentul de neiertare adânc îngropat în ei înşişi, un sentiment de care ei au uitat, însă acesta contaminează memoria celulară şi creează, uneori, câte un junghi sau, alteori, un cancer - în funcţie de cât de mare sunt neiertarea şi durerea sentimentului de neiertare.

- Deci asociem neiertarea cu cancerul?

- Da. E posibil și asta. De aceea, un alt pas important în procesul de iertare este alegerea de a ierta şi de a depăşi trecutul, cu rănile lui. Este important ca fiecare să îşi facă procesul de conştientizare şi curăţenie interioară cât de des; măcar o dată pe lună. La urma urmei, gunoiul și resturile menajere le scoatem din casă zilnic, de ce nu am face același lucru pentru corpul și spiritul nostru?! Corpul este un spaţiu sacru care trebuie respectat şi care se cere igienizat de amintiri vechi, dureroase, de energiile şi emoţiile blocate.

„Durează în jur de doi ani în caz de trădare”

- Ce ar fi de spus despre iertarea de sine?

- Deşi iertarea pare un proces care se adresează „celorlalţi”, partea cu adevărat cea mai importantă şi mai grea este iertarea de sine - deci eliberarea de durerea pe care ne-am provocat-o permiţând să fim răniţi de ceilalţi. Procesul de iertare este de cele mai multe ori personal şi ţine de obiceiurile şi de credinţele fiecăruia. El se poate petrece în prezenţa cuiva: un terapeut, un preot, un prieten sau a persoană căreia i s-a greşit sau doar în faţa jurnalului, a icoanei sau în inima proprie.

- Uneori, un anumit ritual poate fi de folos şi dă putere alegerii conştiente de a ierta.

- Exact. Puteți scrie pe o foaie greşelile făcute, după care să o ardeți, puteți desena pe o coală de hârtie hotărârea de eliberare şi să o puneți pe perete sau pur şi simplu să declarați cu putere, de nenumărate ori, o frază de acest gen: „Eliberez acum neiertarea legată de această situaţie, toate persoanele implicate şi toate neajunsurile ei. De azi înainte inima şi corpul meu sunt complet libere de toxinele a ceea ce s-a întâmplat. Sunt liber şi senin”. Iertarea, ca multe alte lucruri în viaţă, se petrece la momentul optim şi este un proces fluid, care se întâmplă în câteva etape.

- Și după aceea vine sentimentul de pace…

- Exact. După atingerea iertării, atât cât este ea posibilă în acel moment, trăim o stare de pace pentru o perioadă. Dacă durerea reapare răscolită de ceva - invitaţia este de a ierta din nou la acel nou nivel care are nevoie de iertare. Psihologii spun că procesul de iertare durează în jur de doi ani pentru o traumă de trădare şi abandon care duce la despărţire. Pentru trauma de abuz sexual sau de omor, acesta poate dura chiar mult mai mult.

„Eliberez acum neiertarea legată de această situaţie, toate persoanele implicate şi toate neajunsurile ei. De azi înainte inima şi corpul meu sunt complet libere de toxinele a ceea ce s-a întâmplat. Sunt liber şi senin“

„Este un proces de maturizare şi de acceptare de sine“

- Dar cum știm cu adevărat că iertarea este completă şi autentică?

- Atunci când atingem starea de neutralitate legată de cauza neiertării şi amintirea ei. Atunci durerea - şi amintirea ei - este complet lipsită de rezonanţă negativă în noi. Iertarea este un dar personal, prin care ne putem lua viaţa înapoi, ne putem recupera puterea personală, energia şi bucuria de viaţă. Procesul de iertare este, în ultimă instanţă, un proces de maturizare şi de acceptare de sine care ne face mai empatici şi mai înţelepţi. În plus, procesul de iertare este un instrument important în evoluţia noastră personală şi de descoperire a cine suntem cu adevărat.

Add comment


Security code
Refresh