de Silviu Ghering
Laitmotivul din titlu, atât de cunoscut nouă, românilor, are „acoperire regulamentară” 100%! Pentru că, atenție!, UNU: pe măsură ce înaintăm în vârstă și stresul este din ce în ce mai mare, memoria și concentrarea încep să ne lase... Bine-nțeles că medicii ne vor prescrie suplimente și pastile care de care mai complexe și mai scumpe ca să ne salveze, însă putem să renunțăm la îndopatul cu „buline” dacă știm câteva dintre alimentele care au darul de a ne „întări” creierul. Peștele este unul dintre acestea, în special cel gras, bogat în Omega 3, substanța care este esențială pentru buna funcționare a celulelor nervoase. O dietă bogată în Omega 3 atrage după sine un risc mai mic de a face atac cerebral sau demență senilă și încetinește procesul de îmbătrânire a creierului, îmbunătățind substanțial memoria.
Antidot pentru cauza numărul 1 a deceselor
Iar după UNU vine DOI: bolile cardiovasculare fac ravagii în toată lumea. Ocoliți de aceste afecţiuni par a fi japonezii și... eschimoșii! Specialiștii au încercat să găsească o explicație. Și au ajuns la concluzia că peștele este cel care îi protejează de aceste afecțiuni grave. Pentru că face parte din hrana zilnică a japonezilor și a eschimoșilor. Acest aliment-minune este recunoscut, după cum s-a specificat și mai sus, pentru conținutul bogat în Omega 3, dar și în acizi grași esențiali. Studii recente aduc dovezi incontestabile privind efectul cardioprotector al acizilor grași esențiali, aceasta fiind explicația incidenței scăzute a bolilor cardiovasculare în rândul populațiilor care se hrănesc în mod curent cu pește și cu alte specii marine. La ora actuală, în special în țările dezvoltate, bolile cardiovasculare reprezintă prima cauză de deces, aceeași situație înregistrându-se și în România. Cercetătorii susțin că riscul acestor boli scade cu cât consumul de pește este mai mare. TAIFASURI vă prezintă în continuare ce este bine să știți despre o preparare cât mai corectă a acestui aliment atât de răspândit și de simplu.
CURĂȚAREA
* În primul rând aveți nevoie de un cuțit foarte bine ascuțit, de o mănușă de zale și de multă... răbdare!
* Peștele se ține cu mâna stângă de cap (se bagă în căușul palmei), iar cu mâna dreaptă trageți efectiv cuțitul pe sub solzi de la coadă la cap (lama cuțitului trebuie să aibă o înclinație de 75-85 de grade). La peștii mari (peste 2 kg) repetați operația după fiecare rând de solzi desprinși. Așa nu o să împrăștiați solzii prin toată casa.
* Se taie capul lângă opercule („căpăcelele” osoase care acoperă și protejează branhiile), circular, ca să nu pierdeți din carne, după care se taie pe burtă până la orificiul anal. Se eviscerează, după care se spală bine cu apă rece. Se poate lăsa capul să arate mai bine în farfurie, dar atunci tăiați-l în lungime (pe partea burții) și scoateți bronhiile.
SĂRAREA
* Sărarea se poate face în trei moduri diferite: sărare uscată, sărare umedă și sărare mixtă.
* Sărarea uscată: se folosește sare comestibilă uscată, cu care se presară peștele. Prin această metodă se conservă în special peștele slab, cum este știuca, bibanul și speciile de pești mici.
* Sărarea umedă: constă în introducerea peștelui proaspăt, curățat de intestine și de opercule, într-o soluție de saramură cu o concentrație de 6%-11%. Această metodă de conservare se folosește pentru sărarea ușoară a peștelui care este destinat uscării sau afumării la cald.
* Sărarea mixtă: constă în tratarea peștelui cu sare uscată pisată, fină și introducerea lui după aceea în saramură. Sărarea mixtă se folosește pentru conservarea peștilor grași, de genul crapului.
AFUMAREA
* Peștele se poate afuma fie în stare proaspătă, fie după ce a fost mai întâi sărat. Această metodă asigură păstrarea peștelui pe o perioadă mai îndelungată, fumul acționând ca antiseptic. Pentru conservarea peștelui se folosesc două metode de afumare: una la cald, la o temperatură de peste 80 de grade Celsius, timp de 30-60 de minute, iar a doua la rece, cu fum la o temperatură de 30, cel mult 40 de grade Celsius. În general, peștele preparat prin afumare capătă o culoare aurie, gust și miros plăcut, de produs afumat, care poate fi păstrat mai mult timp în locuri răcoroase și bine aerisite.
CONSERVAREA
* Pentru a mări durata de conservare a peștelui, se prepară numeroase feluri de marinate și de conserve care se bazează pe principiul că microorganismele nu se pot dezvolta în... oțet! În general, aceste preparate se păstrează în borcane de sticlă închise perfect (preferabil cu capace cu inel de cauciuc). Borcanele cu preparate din pește vor fi păstrate la o temperatură de maximum 7 grade Celsius.
USCAREA
* Uscarea peștelui constă în „zvântarea” lui, care se face încet și în mod natural. Peștii se leagă cu o sfoară doi câte doi și se atârnă pe sârmă la uscat afară, în bătaia soarelui și a vântului (după ce în prealabil au fost curățați de intestine și de bronhii). Este de preferat ca locul unde îi veți usca să fie cu iarbă, pentu a se evita praful și diverse impurități ce pot murdări peștele. Uscarea peștelui prin această metodă poate dura și două luni, dar poate fi păstrat apoi în condiții foarte bune timp de două-patru luni.
CONGELAREA
* Congelarea este metoda cea mai sigură de conservare a peștelui pe o perioadă îndelungată, cu păstrarea aproape în întregime a valorilor lui nutritive. La peștele congelat de bună calitate, aspectul cărnii este cel natural, iar mirosul este plăcut, de pește proaspăt. Atenție: peștele odată decongelat trebuie preparat în întregime!
Cum îl deosebiţi pe cel proaspăt de cel alterat
Peștele alterat plutește pe apă, spinarea este moale, corpul luat în mână se îndoaie ușor, suprafața peștelui este acoperită cu mucus, bronhiile au un aspect murdar și miros a putrefacție, iar gura este deschisă și ochii afundați în orbite. Peștele proaspăt are bronhiile de culoare vânătă, carnea tare și solzii se curăță mai greu.