de Carmen Ciripoiu şi Roxana Istudor
De la celebrul ceai englezesc de la ora 5:00 la energizantul ceai turcesc, vă invităm să facem un ocol al lumii, să descoperim care sunt secretele consumului acestuia.
Ceremonia din mănăstirile zen-budiste
Una dintre țările cu o istorie senzațională în materie de ceaiuri a fost și va rămâne India, iar masala, ceaiul tradițional, se servește de mii de ani. Odată cu perioada colonizării, indienii au început să consume ceaiul cu lapte, zahăr și diverse condimente, ca scorțișoară, nucșoară, cuișoare sau anason. În ceea ce-i privește pe japonezi, aici există o adevărată ceremonie a consumului de ceai. La început, această ceremonie a fost apreciată doar în mănăstirile zen-budiste, grație călugărilor care au afirmat că îi ajută la meditație. În acest moment, japonezii preferă un tip de ceai numit matcha, un ceai-pudră despre care se spune că este mult mai benefic sănătății decât cele obișnuite.
În China, însoțit de meditație
Pentru poporul chinez, ceaiul este aproape o religie. Chinezii au fost cei dintâi care au descoperit proprietățile fruzelor de ceai, în timpuri imemoriale, și nu au încetat să-l consume de atunci. Marea întindere a țării și diferențele geografice implicite permit cultivarea mai multor tipuri de ceai. În mod tradițional, există un ritual special dedicat preparării ceaiului, numit cha dao (calea ceaiului), care implică o adevărată practică spirituală și include meditația.
Americanii îl combină cu… bicarbonat de sodiu
Renumitul ceai de „bule” cu lapte este cunoscut în întreaga lume, dar locul său de naștere a fost Taiwanul. Acesta poate fi servit atât rece, cât şi fierbinte, de obicei cu perle de tapioca în sirop de zahăr. La rândul lor, locuitorii din SUA consideră că ceaiul dulce cu gheață este o sursă de energie. În mod obișnuit, acesta se servește cu zahăr, o felie de lămâie şi puțin… bicarbonat de sodiu, pentru a primi o spumă fină. În Rusia, pentru prepararea ceaiului se infuzează mai multe soiuri, apoi sunt amestecate în ceașcă. Tradițional, ceaiul se prepară în samovar. Și mongolii sunt mari iubitori de ceaiuri, pe care le servesc întotdeauna cu lapte și cu sare. Locuitorii Africii de Sud sunt îndrăgostiți de ceaiul roșu, cu un gust delicat, servit fără lapte și zahăr. În versiunea maurită, renumitul ceai de mentă are propriul său ritual unic. Acest ceai se bea în trei faze, fiecare porţie succesivă de ceai fiind puțin mai dulce decât ultima.
Matcha și coregrafia japoneză
Pentru societatea japoneză, ceaiul este parte integrantă a culturii. Dată fiind diversitatea actuală a ceaiurilor pe care le oferă piața de profil, nu mai este suficient să cereți „un ceai”, ci trebuie să și specificați de care. În mod tradițional însă, ceaiul verde este cel mai popular și stă la baza ceremoniei intitulate matca, în cadrul căreia, în ceainării speciale, se servește ceai verde unui număr restrâns de apropiați. Ritualul include gesturi foarte precise și o coregrafie deosebită, de la care nu se abate nimeni de secole.
Simbolistică marocană: viața, iubirea, moartea
Este aproape imposibil să nu serviți un ceai fierbinte dacă ajungeți vreodată în Maroc. Aici, ceaiul este un adevărat simbol al ospitalității locale și inima culturii marocane. Ceaiul touareg (care are în prim-plan menta) este servit oaspeților de trei ori, fiecare „porție” având câte o semnificație profundă: viața, iubirea, moartea. Este obligatoriu să fie consumate toate și se servesc în cești sau în pahare din sticlă.
India: de vânzare la fiecare colț de stradă
India produce și consumă cea mai mare cantitate de ceai dintre toate statele și popoarele lumii. Denumită chai, băutura este de vânzare la fiecare colț de stradă, zi și noapte, cu precădere în locurile aglomerate, cum sunt gările. Nu uitați că, dacă sunteți invitați vreodată într-o casă indiană, va trebui să beți un ceai foarte dulce și aromat cu mirodenii locale. De asemenea, cultura ceaiului este atât de împământenită, încât există și un muzeu dedicat popularei băuturi, în Munnar, unde este expusă istoria producției ceaiului.
O „pauză” dulce pentru neozeelandezi
Ceaiul a ajuns în Noua Zeelandă ceva mai târziu, în secolul al XIX-lea, adus de britanici. A cucerit repede noua cultură, iar, astăzi, neozeelandezii beau ceai în mod obișnuit, folosindu-l ca „scuză” pentru o pauză (sau mai multe...) peste zi. În plus, bine documentați, consumă cele mai bune ceaiuri, având în minte beneficiile pentru sănătate ale acestei minunate băuturi.
De la aristocrații ruși, la popor
Până în 1917, ceaiul era considerat în Rusia o băutură rezervată aristocrației. Odată cu Revoluția bolșevică, a ajuns la soldați și la muncitori, care au început să consume ceai pe scară largă, iar, astăzi, întreaga societate are în centrul culturii celebrul ceai zavarka, o băutură tare, preparată în cantitate mai mare de fiecare dată când există în casă musafiri. De altfel, ceaiul aproape înlocuiește apa în societatea rusă...
Băutura tradițională a egiptenilor
Și locuitorii din Qatar preferă un ceai foarte puternic, numit karak chai, care se prepară astfel: frunzele de ceai sunt fierte în apă, apoi preparatul se amestecă împreună cu lapte și zahăr și se fierbe din nou. Pentru că au interzis la alcool, băutura tradițională a egiptenilor este ceaiul, pe care îl consumă chiar și la evenimente speciale, cum sunt nunțile. Fie că este negru sau de mentă, acesta este servit fierbinte, în pahare mici de sticlă. O băutură răcoritoare specifică este karkadeh, ceaiul din petale uscate de hibiscus, care se bea cald sau rece. Celebrul ceai cu gheaţă şi lapte în Hong Kong mai este numit și ceaiul ciorap, din cauza asemănării foarte mari cu acea culoare a ciorapilor de mătase. Pentru prepararea lui se folosește ceai negru răcit puternic, lapte condensat şi gheaţă.
Mate, hibridul argentinian
Se spune că, dacă ajungeți în Argentina, nu puteți rata trei produse locale: carnea, vinul și mate. Acesta din urmă este o băutură tip ceai, un hibrid, întrucât se prepară dintr-un arbust, dar care este la tot pasul în Argentina. Localnicii îl consumă cât e ziua de lungă, din cești cu formă specială și cu ajutorul unui pai, mate devenind în timp un simbol al culturii acestei țări, precum și un mod de viață. A cucerit și alte state sud-americane, ca Paraguay, Uruguay sau Brazilia. Mai recent a ajuns și în Liban sau în Siria.
Marea Britanie, negru cu sau fără lapte
Și britanicii au un ritual atunci când vine vorba să servească o ceșcuţă cu ceai. Chiar dacă aceștia îl beau de multe ori pe zi, nimeni nu lipsește de la ceaiul negru, consumat cu sau fără lapte, de la ora 5:00 după-amiază. Cine dorește o porție de energizare trebuie să opteze pentru ceaiul turcesc. Acesta este un ceai negru, care se servește doar într-un pahar special, alături de un cub de zahăr. Turcii îl preferă atât în timpul mesei, cât și după masă. O combinație mai ciudată în ceea ce privește consumul de ceai o au tibetanii. Numit Po Cha, acesta este diferit de ceaiul clasic, deoarece are în compoziția sa unt și sare. În Tibet, acest ceai este băut zilnic de micile familii nomade care se mută de ici-colo pentru a-și duce traiul de zi cu zi. Băut fierbinte, acesta încălzește tot corpul, de aceea este recomandat să fie consumat mai ales în zilele geroase.