de Simona Lazăr

Istoria mare e, de cele mai multe ori, cauționată sau anturată de „faptele” a ceea ce se mai numește „istoria măruntă”, a vieții cotidiene. Iar atunci când această „viață cotidiană” explorată de pasionați și de istorici (ori de istorici pasionați) este cea a unor familii exponențiale, totul capătă o aură magică, un parfum, o aromă...

„E surprinzător să constați evoluția vieții familiei regale”

Asta se întâmplă și atunci când istoricul Ștefania Dinu (directorul adjunct al Muzeului Național Cotroceni) pune în pagină de carte cercetările sale despre viața cotidiană la Curtea Regală a României. După un impresionant tom publicat acum un deceniu, care tratează exhaustiv subiectul, pe perioada ultimilor trei regi - Ferdinand, Carol II, Mihai -, un nou volum de colecție a văzut lumina tiparului la Editura Corint: „Mese și meniuri regale. Eleganță, fast și bun gust”. 100 de pagini care acoperă mesele regale de fiecare zi sau cele oficiale pe o perioadă de 81 de ani - 1866-1947 - și alte 100 de pagini cu imagini de arhivă din existența regilor României și cu meniuri de epocă. „Mi s-a părut fascinant să mă transpun în viața de zi cu zi a familiei regale a României cercetând sursele bibliografice și aducând în prim plan modul în care se desfășura viața de zi cu zi a familiei regale și, implicit, mesele regale. E surprinzător să constați evoluția vieții de familie, de la sobrietatea curții Regelui Carol I la deschiderea, strălucirea, exuberanța de la curtea Regelui Ferdinand”, declara istoricul, subliniind: „Deschiderea fără precedent de după Primul Război Mondial se datorează personalității extraordinare a Reginei Maria. După anii ’20 am surprins izolarea care exista la curtea Regelui Carol al II-lea, el fiind înconjurat numai de membrii Camarilei, în fruntea căreia se afla Elena Lupescu, și apoi să constat cumințenia, bunul simț și chiar monotonia de la curtea Regelui Mihai şi a Reginei-mamă Elena, iar acest lucru se datora în primul rând caracterelor celor doi, dar și condițiilor interne și internaționale legate de izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial”.

Chefi germani, aduși de la Coburg

Fiecare dintre aceste perioade și-a avut caracteristicile ei. Peste toate aceste momente de zi cu zi din viața familiei regale, spune Ștefania Dinu, exista un protocol instituit de Regele Carol I, inclusiv pentru mesele regale, pe care toți ceilalți regi ai României l-au respectat, cu mici schimbări legate de activitățile zilnice ale fiecărui suveran. „În urma studiilor mele și a analizelor pe care le-am făcut asupra meniurilor, apreciez că familia regală era la un nivel foarte înalt, devenise o familie reprezentativă a Europei și mesele se caracterizau prin bun gust, calitate, rafinament, fast și eleganță”. Erau respectate preceptele bucătăriei franceze, însă bucătarii erau de origine germană și, pentru că familia regală era deosebit de severă în ceea ce privește modul cum se pregătea mâncarea, spune istoricul, au trecut ceva ani până când au găsit bucătarii care să prepare felurile de mâncare pe placul fiecărui suveran. La curtea Regelui Ferdinand și-a desfășurat activitatea germanul Edner, adus de la Coburg, iar la curtea regilor Carol al II-lea și Mihai: Iosif Strassman. „În fiecare dimineață, bucătarul-șef avea obligația de a prezenta suveranului meniul pe care îl aproba, după care urma să fie gătit.” Dar să trecem în revistă câteva repere specifice pentru perioada fiecăruia dintre cei patru regi.

Carol I și Elisabeta

„Nimeni nu putea începe un fel de mâncare înaintea suveranului”

„Potrivit lui Theodor Văcărescu, mareşalul Curţii îi anunţa pe invitaţii care urmau să ia loc la masă lângă membrii familiei regale, în timp ce ceilalţi invitaţi aveau libertatea de a se aşeza unde doreau, după principiul că orice loc la masa regelui era onorabil. La masa regală, atât la Bucureşti, cât şi la Sinaia, luau parte cei apropiaţi familiei regale: rude, personalul civil şi militar, arhitectul-şef, bibliotecarul şi medicul palatului, alături de alţi invitaţi cum ar fi muzicienii George Enescu, Grigoraş Dinicu, fiicele doamnelor de onoare ale reginei, care alături de alţi tineri înveseleau masa, ceea ce îi plăcea foarte mult suveranului. La bătaia gongului, Regele Carol I şi Regina Elisabeta se întâlneau în Sala Maură cu oaspeţii şi se îndreptau spre sufragerie. Masa era elegantă, cu servicii din porţelan, pahare de cristal şi tacâmuri din argint. Protocolul era ca toţi cei prezenţi la masă să aştepte până ce regele se aşeza, iar la plecare, toţi invitaţii se ridicau atunci când regele părăsea masa, nefiind însă indicat ca cineva să se ridice în timpul mesei. În prezenţa regelui la masă, nimeni, nici chiar membrii familiei regale nu puteau începe un fel de mâncare înaintea suveranului şi tot el era acela care începea conversaţia. Tonul conversaţiei era scăzut dacă regele părea bolnav sau preocupat, dar, în general, masa era una veselă, fiind urmată de jocuri de societate. Regele Carol I mânca puţin, prefera carnea de vită şi de viţel, cotlet, filé, ficat, vânat (potârnichi, iepuri, raţe şi gâşte sălbatice, carnea de mistreţ), multe legume şi fructe. Dintre băuturi, preferate erau vinurile Bordeaux, dar şi vinurile româneşti de Drăgăşani, berea fiind furnizată de fabrica Azuga.”

Ferdinand I și Maria

„Era o curte care atrăgea personalități diverse”

Încă de când erau prinț și prințesă, Ferdinand și Maria respectau protocolul impus de Carol I. De exemplu, regele lua masa, miercuri și duminică, împreună cu familia princiară, care erau însoțită, duminica, și de copii, iar acest protocol a fost respectat de familia princiară și mai târziu. Deşi când au devenit rege și regină, lucrurile s-au mai schimbat puțin, spune Ștefania Dinu, „pentru că Ferdinand ajungea mai târziu la micul dejun, principesa Elisabeta aproape că nu venea niciodată, iar Maria era nemulțumită pentru că întârzierea lor o întârzia și pe ea de la activitățile zilnice. Ținea în mod deosebit ca micul dejun să fie luat în familie, fiind singurul moment al zilei, scria ea în jurnal, când puteau socializa și împărtăși lucrurile pe care urma să le rezolve împreună”. La curtea lui Ferdinand aveau loc multe baluri. Mesele erau foarte abundente și - ne spune Eugene Buchmann, directorul Protocolului de la Palatul Cotroceni - cu mulți participanți. Aveau loc dejunuri și dineuri de gală cu prilejul vizitelor unor capete încoronate ale Europei: prinți, prințese, șefi de guvern, miniștri, cu prilejul Zilelor Naționale, al logodnelor și căsătoriilor. „Nemaivorbind despre seratele muzicale, ceaiurile dansante care aveau loc la Palatul Cotroceni, prezidate de Regina Maria, invitat de onoare fiind George Enescu și alți muzicieni sau ziariști, diplomați etc. Era o curte care atrăgea personalități diverse din viața artistică a Bucureștiului și nu numai. Aceștia o înconjurau pe regină, devenind, uneori, chiar agasanți”. Mai spune istoricul Ștefania Dinu că „încă de când era principesă, Mariei îi plăcea să mănânce în mijlocul naturii, deşi găsea că apucăturile rigide ale regilor şi diplomaţilor nu se potriveau deloc cu astfel de picnicuri. De asemenea, plimbările spre Buşteni şi curtea bisericuţei, unde Regele Carol I ţinea cu tot dinadinsul să-şi ducă oaspeţii, pentru a-i servi cu sendvişuri cu piept de pui, îi stârneau principesei Maria zâmbetul. Cu timpul, ea a reuşit să-l facă să renunţe la aceste plimbări, invitându-i pe oaspeţi la Pelişor şi servindu-le ceai în «ceşcuţe pictate cu maci» şi «tot soiul de bunătăţi mai puţin învechite decât sendvişurile regale»”.

Carol al II-lea și Mihai I

Meniuri „românizate” de chef Iosif Strassman

Cu toate că erau foarte diferiți, Carol al II-lea și Mihai I au avut ceva în comun. Sau, mai bine zis, pe cineva: bucătarul-șef al Curții: Iosif Strassman. „Regele Carol al II-lea a continuat la Curtea sa tradiţia culinară de la Curtea tatălui său, Regele Ferdinand I. Dejunul se servea tot la ora 13:00, iar cina la ora 20:00-20:30, scopul fiind acelaşi - de a se asigura o alimentaţie sănătoasă. Regele Carol al II-lea nu era un gurmand, ci dimpotrivă, era foarte cumpătat din punct de vedere al mâncării şi băuturii. Ca şi la Curtea Regelui Ferdinand, bucătarii erau de origine germană, şi anume este vorba despre Carol Hüttel şi Iosif Strassman. Acesta din urmă a fost la Paris elevul lui Auguste Escoffier, cel mai mare bucătar al secolului XX şi autor al «Larousse-ului» gastronomic. Cei care l-au cunoscut spuneau despre Strassman că îi plăcea să gătească mâncăruri delicate: paté de foie gras, aspicuri şi că, după ce nu a mai gătit pentru Casa Regală, a gătit pentru Ambasada Franţei din Bucureşti. Aşadar, preceptele bucătăriei franceze s-au păstrat, meniurile fiind bazate pe carne (vită, miel, pasăre, peşte), legume (cartofi, sparanghel, mazăre, fasole verde, anghinare, morcovi, roşii, vinete, dovlecei), sosuri şi fructe”. Pe de altă parte însă, căsătorit cu fiica unui morar (regal) din Sinaia (familia acesteia având origini germane, de asemenea), Strassman s-a interesat poate cel mai mult dintre toți chefii de la Palat de ceea ce mâncau, îndeobște, românii. În vremea lui, meniurile încep să fie scrise (și) în limba română, iar în lista de mâncăruri regăsim tot mai multe feluri de mâncare românești. La mesele câmpenești de la Stâna Regală, la Sinaia, se pregăteau... mititei, după o rețetă adaptată gusturilor monarhilor chiar de bucătarul Strassman. Sărmăluțele și borșurile, ba chiar și alivencile și plăcintele poale-n brâu își găseau și ele locul pe mesele regilor României.

Album cu imagini de epocă

Cartea propusă nouă de Ștefania Dinu are, așa cum spuneam, și un bogat album cu fotografii și meniuri regale. „Partea de album e structurată pe mai multe capitole. Primul - «La masă cu familia regală» - conține fotografii cu familia regală, în diverse ipostaze, la Peleș, la Cotroceni, luând masa alături de suită, la Neuwid sau la Osborn”. Sunt și fotografii cu vizite ale unor capete încoronate: împăratul Franz Iosef (1896, la București și la Cotroceni), vizite ale cuplului princiar la familia principesei Maria, în Anglia, momente din timpul Primului Război, pe front, mese câmpenești împreună cu ofițerii armatei române, dejunuri din 1914. Mai există meniuri purtând semnătura Reginei Maria, a surorii sale Victoria Melita, un dejun din august 1920, dat în onoarea mareșalului francez Joseph Joffre, care a venit să confere Crucea de Război orașului București și Regelui Ferdinand, meniuri din perioada Regelui Mihai. „Meniurile sunt decorative, purtând cifrele suveranilor României și am încercat ca aceste fotografii, în care apar sufrageriile palatelor Cotroceni și Peleș, să le dublăm cu imagini de astăzi, de la Muzeul Național Cotroceni și Muzeul Național Peleș”, spune istoricul. În ceea ce privește al doilea capitol al albumului - „De la baluri, serate și sărbători la plimbări pe Dunăre” -, acesta conține câteva invitații la Palatul Cotroceni, când principii Maria și Ferdinand organizau o serie de serate și baluri, meniuri de Crăciun și de Ajun de Crăciun, fotografii din perioada sărbătorilor pascale. „Prin amabilitatea Muzeului Antipa, am pus în carte câteva meniuri care li se serveau Regelui Carol I și Reginei Elisabeta, când făceau acele călătorii pe Dunăre, împreună cu doctorul Grigore Antipa. În luna mai, în fiecare an, plecau cu iahtul regal Ştefan cel Mare și aveau un pavilion în Balta Brăilei, Pavilionul regal Șerban, unde luau masa. Cu ocazia acestor plimbări, familia regală inaugura și o serie de canale. Antipa, în memoriile sale, povestește cum se desfășurau plimbările și faptul că Regelui Carol I îi plăceau mult borșul pescăresc și crapul la proțap”, ne spune Ștefania Dinu.

„La dejun se servea întotdeauna borș pescăresc, care regelui i-a plăcut atât de mult, încât a trimis pe bucătarul de la palat ca să învețe de la pescari cum se face. Curios lucru, regele încă nu mâncase crap şi, când l-a gustat în borș şi apoi când s-a servit vestitul «crap la proțap», mi-a spus, ca o mare noutate, cât de bun a fost, așa că ceruse apoi să i se trimită regulat crap de la moșia sa Mănăstirea. După ce regele își făcea o scurtă siestă, plecam cu bărcile prin minunatele gârle sucite şi umbrite de sălciile bătrâne de pe maluri, pentru a ieși la Dunăre tocmai în sus, la Turcoaia, unde ne aștepta iahtul regal“ (Grigore Antipa)