de Roxana-Ioana Ancuța

Marțipanul este o pastă dulce, obținută din migdale măcinate și zahăr, adesea folosită pentru a crea decoruri și figurine comestibile în industria patiseriei. Este apreciat pentru textura sa maleabilă, care permite modelarea detaliată a diferitelor forme și designuri. De marțipan s-a îndrăgostit și Radu Solovăstru (medalion), profesor de artă și fost rector al Universității de Artă și Design din Cluj, care, de peste 10 ani, face săptămânal naveta la Brașov pentru a crea în laboratorul unei cofetării locale adevărate opere de artă din marțipan, produse comestibile în forme neconvenționale, ale căror prețuri pot ajunge chiar şi la 6.000 de euro, datorită complexității și originalității designului. Fiecare tort sau prăjitură realizată de Solo, așa cum i se spune în mediul artistic, este o combinație perfect echilibrată între estetic și gustos, captivând privirile și papilele gustative ale celor care au privilegiul să le deguste.

„Noi le numim chestii”

- Cum ați început să realizați aceste minunății?

- Vă rog să nu le ziceți minunății, noi între noi, în breasla artiștilor, le numim chestii. Este adevărat că sunt niște lucruri inedite în raport cu ceea ce presupune vitrina de produse consumabile, dar personal, văd prăjitura în alt mod. Este ceva cultural care crează legături între oameni, nu cu adresabilitate doar pentru copii. Pentru că, nu-i așa, în general dulcele așa este înțeles - ca fiind destinat în special copiilor, de aici începând un fel de ritual în ceea ce privește dorința consumatorilor atrași mai ales de personajele Disney și fiind destul de greu de convinși să accepte altceva. Dar culmea, primii care observă produsele mele sunt copiii, care atunci când intră în cofetărie sunt fascinați pentru câteva momente de ceea ce văd, după care se reîntorc la personajele lor clasice care, de la atâta promovare, ajung să facă parte din universul lor. Și ca să vă răspund în mod direct la întrebare, pur și simplu am descoperit acest material, marțipanul, în urmă cu 12-13 ani, un material care, datorită temelor mele inițiale, și anume acelea erotice, răspundea foarte bine la miros, la gust, la modelat. În plus, avea și o expresivitate aparte. Astfel a început călătoria mea în lumea dulciurilor din marțipan. Colegii de breaslă mă întrebau „nu e păcat să îți pierzi vremea cu chestiile astea și nu ar fi mai bine să faci ceva din porțelan sau din bronz?”. Însă de ce să devin patetic? Mai bine mă joc cu aceste lucruri care, într-adevăr, dispar repede, dar care îmi împlinesc sufletul și îmi conferă o liniște aparte. Oricum, eu nu am intenția să rămân în timp, în memoria cuiva. Așadar, această preocupare a apărut în ideea de a mă întâlni cu un material nou mie. Până în acel moment fusesem un simplu consumator de prăjituri. Dar după ce am intrat în laborator, l-am mirosit, l-am gustat, l-am atins, am văzut că este fenomenal, așa că am început o cercetare în acest domeniu. Cumva, m-am reinventat.

„Am descoperit și experimentat singur”

- Se lucrează greu marțipanul? Aveți vreun ritual înainte să vă apucați de treabă?

- Nu-l percep ca fiind un material greu de manevrat și nu, nu am niciun obicei, niciun ritual, în afara faptului că profit de orice clipă atunci când mă aflu în această cofetărie. Nu vreau să zăbovesc. Mă angajez imediat în lucru, după care îmi place foarte mult să ies din laborator și să văd reacțiile oamenilor, a celor din exterior, din postura de clienți. Este fascinant să le observi privirile, dilemele și incertitudinile vizavi de ceea ce văd aici.

- V-a ajutat cineva să învățați modelarea în marțipan?

- Nu și nu mă ajută și nu vreau să mă ajute nimeni, nu am nevoie să mă ajute, pentru că aceste demersuri le faci în intimitatea ta, pe temele tale. Am descoperit și experimentat singur, iar la un moment dat am participat la un curs de lucru cu zahărul organizat de un lanț mare de cofetării din Paris. Atunci mi s-a și propus să rămân acolo, pentru a preda desenul, iar ei, în schimb, s-au oferit să mă învețe din secretele zahărului. Am refuzat.

„Nu mă limitez la formele convenționale”

- Care au fost primele produse din marțipan pe care le-ați făcut?

- Am început cu o colecție erotică, dar pe parcurs am dorit să realizez și altceva, ceva ce poate ajunge la un număr mai mare de consumatori. Cu toate acestea, nu mă limitez la formele convenționale. Nu am un plan anume când intru în laborator, prin urmare imaginația mea este cea care mă îndrumă pas cu pas. Printre prăjiturile pe care le-am realizat în timp, veți putea vedea costume tradiționale, târnăcoape, bascheți și o minge de baschet, am inclusiv un prăjitor de pâine, seturi de cești pentru ceai și farfurioare, un carusel...

- Există o poveste a acestui carusel?

- Da. L-am făcut în ideea de a fi o chestie comestibilă funcțională. La început se învârtea, pentru că l-am amplasat pe un disc de patefon. Apoi mi-am zis, „hai să merg mai departe de atât” și, prin urmare, i-am atașat niște leduri. Însă, într-o altă locație, tot din Brașov, unde fusese expus caruselul anterior, a apărut un copilaș care a tras de el și l-a stricat. De atunci am luat hotărârea de a proteja zona cu un cordon.

- Apropo de micul dumneavoastră muzeu din cofetărie, în care ați expus diverse produse, cât de vechi sunt și cum rezistă?

- Marțipanul rezistă în anumite condiții de temperatură și de iluminare, astfel că unele piese expuse aici, în Galeria Cofetăriei Deliciile Kronstadt, sunt făcute chiar și acum 9 ani și nu și-au schimbat deloc forma și aspectul. Prin urmare, pot rezista ani mulți dacă nu stau în temperaturi prea înalte ori dacă nu sunt depozitate în locuri cu umezeală excesivă și, de asemenea, expuse în locuri unde lumina soarelui cade fix pe produse, decolorându-le.

„Printre prăjiturile pe care le-am realizat în timp, veţi putea vedea costume tradiţionale, târnăcoape, bascheţi şi o minge de baschet, am inclusiv un prăjitor de pâine, seturi de ceşti pentru ceai şi farfurioare, un carusel...“

„Tu, artistul, te joci, consumatorul acceptă jocul, într-o relaţie de încredere“

- Care sunt cele mai mari provocări pe care le-ați întâmpinat?

- Provocările au fost în a le câștiga încrederea celor care veneau cu comenzi. Acum, există un portofoliu pe care îl prezint clienților și, după ce îl văd, îmi dau mână liberă, nu mai solicită ei ceva anume. Au încredere totală în viziunea mea și în ce vor primi. Deci asta a fost provocarea maximă, să îi conving să accepte această noutate. Ineditul îi fascinează pe mulți, dar nu toți au curajul să se apropie, preferând să rămână în zona confortului. Dar asta este frumusețea. Tu, artistul, te joci, consumatorul acceptă jocul, într-o relație de încredere.

- Văd un stil predominant...

- Da, Art Nouveau. Un stil floral, cu mult decor, care în Franța se numea Art Nouveau, în Austria, Secession. Este o zonă care mie îmi convine și care mi se pare că se apropie cumva de viziunea mea și de preocupările pe care le am.

- Care este cea mai mare recompensă a acestei munci?

- Faptul că îmi reconfirm că există o zonă de plăcere care îmi asigură liniștea în relație cu tot ce se întâmplă în jurul tău. Mă simt blindat spiritual datorită acestui material și a ceea ce fac. Și văd în acțiunea asta a mea conexiuni cu foarte multe domenii, inclusiv cu religia. Nu am ambiții de a fi văzut, de a fi adulat. Atâta sunt, asta fac, asta ofer.

- Definiția marțipanului?

- Este un mediu al plăcerii, al savorii și al extazului.