de Elena Şerban
V-aţi gândit vreodată să mâncaţi greieri, viermi, ouă clocite sau vene de vită? Ei bine, deşi pentru europeni, şi mai ales pentru români, astfel de produse sunt considerate… hidoşenii, acestea sunt doar câteva dintre delicatesele unor popoare ale lumii. Diferenţele dintre popoare sunt semnificative. Atât în ceea ce priveşte limba pe care o vorbesc, cât mai ales în ceea ce priveşte cultura şi obiceiurile. Însă puţini şi-au imaginat că, din punct de vedere al mâncărurilor, diferenţele sunt uluitoare. Dacă nouă ni se pare că o ciorbă de burtă de vită este delicioasă sau nu ne imaginăm un Crăciun fără caltaboş (care, de fapt, e intestinul gros al porcului), alte popoare pot spune că aceste delicatese sunt odioase. În aceeaşi măsură, noi putem considera cea mai iubită mâncare din Singapore - capul de peşte în sos curry - un adevărat chin.
State şi mâncăruri
Australia. Printre produsele considerate delicioase la Antipozi sunt furnicile. Insectele comestibile se numesc Bush Tucher şi sunt mari şi maronii la culoare. De la aceste furnici se mănâncă abdomenul, care este verde şi se spune că are un gust asemănător şerbetului de lămâie. Până la proba contrarie, nu putem decât să îi credem pe cuvânt.
Africa. Triburile de africani se hrăneau pe vremuri cu diverse insecte prăjite. Preferaţii lor erau păianjenii consumaţi întregi. Nici în prezent, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult.
Bolivia. Sud-americanii consideră că una dintre cele mai hrănitoare mâncăruri este tocăniţa preparată din vene de vită.
China. De obicei, mâncare chinezească ne inspiră. Pui Shanghai, raţă cu portocale, pacheţele de primăvară... Delicioase, însă nu toată hrana chinezilor este pe placul nostru. Una dintre preferatele lor, dar şi ale turiştilor care vizitează această ţară, este mâncarea din cuib de pasăre. Nu cuibul realizat din fân, ci cel pregătit minuţios de păsări din propria lor salivă. Preparatul este şi foarte scump, bucătarii justificând acest preţ ridicat prin faptul că este nevoie de 35 de zile pentru ca un astfel de cuib să fie ridicat.
Tot în China se consumă preparate culinare al căror ingredient principal sunt penisurile. De iak, de câine sau de bivol. Astfel, cel de iak este o delicatesă şi se serveşte sub forma unor tăiţei. Reţeta e simplă. Se îndepărtează pielea de pe acesta, iar restul se fierbe timp de cel puţin o oră. Se taie sub formă de felii lunguieţe.
Columbia. Aşa cum la noi se consumă floricele la film, la columbieni sunt la mare modă furnicile. Acestea sunt mâncate fie fripte, fie prăjite. Şi se servesc tot la cornete de hârtie.
Coreea de Sud. Pentru europeni, viermii de mătase sunt buni doar pentru industria textilă. Iată însă că în zona Asiei, aceşti viermi sunt mâncaţi. Dacă sunt la fel de gustoşi pe cât e mătasea de fină, nu putem şti decât dacă încercăm. Se oferă cineva?
Japonia. Aproape firesc, mâncarea preferată de japonezi este peştele. Nu orice fel de peşte, ci cel ce se numeşte fugu. De ce este deosebit acest fel de mâncare? Pentru că organele lui sunt otrăvitoare şi, dacă nu sunt îndepărtate total, persoana care le mănâncă poate muri în scurt timp. În ciuda acestui risc, peştele este foarte apreciat de japonezi. Ca o dovadă că acest preparat poate fi şi periculos, trebuie să ştiţi că, anual, circa 300 de japonezi mor în urma consumului de fugu.
Filipine. Se spune că cine a vizitat statul filipinez şi nu a mâncat balut a fost degeaba până acolo. Dacă însă vă explicăm ce înseamnă balut... poate că vă veţi gândi de mai multe ori înainte. Este o mâncare tradiţională preparată din ouă de raţă. După ce au fost clocite, ele se fierb la foc mic un timp îndelungat, iar când se consumă, puiul din interior are deja pene şi cioc, fiind foarte crocant şi gustos.
Norvegia. Dacă vă imaginaţi că europenii sunt mai conservatori, vă înşelaţi. Dovada? În Norvegia se consumă păstrăv. Nimic ciudat, doar că cel pe care îl mănâncă norvegienii pe post de delicatesă este.. descompus. Preparatul poartă numele de Raake Orret şi se obţine astfel: peştele se lasă în camere răcoroase, plutind în apă cu puţină sare şi zahăr. După câteva luni capătă o textură foarte moale şi un miros… nu foarte apetisant. În ciuda acestui lucru are mai mult succes când e consumat cu pâine, cu fasole galbenă şi cu mult alcool.
În cazul în care vreţi să vă impresionaţi prietenii cu reţete exotice puteţi pregăti chiar dumneavoastră câteva mâncăruri specifice. Iată câteva exemple:
Desert cu greieri
Ingrediente: 2,5 căni cu făină, o linguriţă cu bicarbonat de sodiu, o linguriţă cu sare, o ceşcuţă cu unt, 200 g zahăr alb, 200 g zahăr brun, o linguriţă cu vanilie, 2 ouă, 250 g nuci tocate, 1/2 cană cu greieri prăjiţi şi uscaţi şi 200 g fulgi de ciocolată.
Mod de preparare: încălziţi cuptorul la 200 de grade Celsius. Amestecaţi într-un castron mic făina, sarea şi bicarbonatul. Într-un alt castron amestecaţi energic, până devine o pastă omogenă, untul, cele două tipuri de zahăr, ouăle şi vanilia. Adăugaţi amestecul de făină, nucile, insectele şi fulgii de ciocolată. Pregătiţi din pasta astfel formată sfere de dimensiunea unei mingi de ping-pong (pot fi şi mai mici). Aşezaţi-le pe o foaie specială de copt şi introduceţi-le la cuptor, timp de zece minute.
Antreu rece cu greieri
Ingrediente: 2 ceşti cu brânză proaspătă slabă, o linguriţă şi jumătate cu suc de lămâie, 2 linguri cu lapte degresat, 1/2 cană cu maioneză dietetică, o lingură cu pătrunjel tocat, o lingură cu ceapă tocată, o lingură cu mărar, o cană cu greieri prăjiţi.
Mod de preparare: se amestecă într-un blender brânza, laptele degresat şi sucul de lămâie. Se adaugă treptat şi restul ingredientelor. Preparatul se consumă rece, pe post de antreu.