de Raluca Grințescu
Caju, migdale, arahide? Puteți să le folosiți separat sau împreună pentru a face acasă o pastă delicioasă şi sănătoasă pentru tartine. Oleaginoasele (nuci româneşti, nuci braziliene, caju, arahide, migdale) pot să fie folosite pentru a prepara un unt delicios. Acesta poate să fie folosit ca înlocuitor al untului din lapte de vacă atât pe pâine prăjită, cât şi în prăjituri. Iată câteva dintre cele mai bune combinaţii de unt din nuci!
Untul de arahide vă dă energie
Untul de arahide este bogat în proteine, acid folic şi grăsimi bune, spre deosebire de untul din lapte de vacă, ce conţine grăsimi saturate. Este una dintre cele mai bune surse de energie pe care vă puteţi baza dimineaţa sau după-amiaza. Îl puteți folosi pe pâine prăjită cu felii de banane şi puţină scorţişoară, în smoothie-uri sau în prăjituri. Cum să-l preparați acasă: cumpărați 500 g arahide crude, puneți-le zece minute la cuptor, lăsați-le la răcit şi mixați-le în robotul de bucătărie cu foarte puţină sare de mare, timp de cinci minute, până când îşi eliberează uleiurile.
Untul de migdale, eficient pentru slăbit
Untul de migdale este bogat în fibre şi sărac în calorii, de aceea este potrivit şi pentru persoanele care urmează o cură de slăbire. Puteți să-l folosiți pentru tartine, prăjituri, smoothie-uri şi dressing-uri cremoase. Cum să-l preparați acasă: cumpărați 500 g migdale crude, puneți-le zece minute la cuptor, lăsați-le la răcit şi mixați-le în robotul de bucătărie cu foarte puţină sare de mare, timp de cinci minute, până când îşi eliberează uleiurile. Pasta de migdale rezultată se amestecă apoi cu miere de albine. Se pune într-un borcan cu capac și se păstrează la frigider.
Unt de cocos
Untul de cocos îl puteți folosi ca înlocuitor pentru untul clasic, dar cu o aromă mai savuroasă pentru smoothie-uri, pentru prăjiturele fără foc sau pentru a prepara un lapte delicios. Astfel că pentru a prepara unt de cocos aveți nevoie doar de o pungă cu fulgi de cocos organici. Aceștia se pun în robotul de bucătărie şi se mixează. După maximum trei minute veți observa că încep să elibereze uleiul. Continuați încă cinci minute şi veți obţine un unt de cocos cremos. De preferat să-l țineți la temperatura camerei. La frigider se întărește!
Untul din caju este bun pentru sistemul osos
Untul din caju are un conţinut ridicat de cupru şi magneziu, dar şi o dulceaţă aparte, spre deosebire de toate celelalte tipuri de nuci. Este potrivit pentru smoothie-uri, toast, dar şi ca sos pentru diverse legume sau fructe, în funcţie de preferinţe. Cum să-l preparați acasă: cumpărați 500 g caju crude, puneți-le zece minute la cuptor, lăsați-le la răcit şi mixați-le în robotul de bucătărie cu foarte puţină sare de mare, timp de cinci minute, până când îşi eliberează uleiurile.
Untul din nuci româneşti este benefic pentru inimă
Untul din nuci româneşti conţine acizi graşi Omega 3, care sunt esenţiali pentru sănătatea inimii. Pe lângă întrebuinţările obişnuite pentru toast, în smoothie sau prăjituri, untul din nuci poate fi amestecat cu parmezan, usturoi şi busuioc proaspăt, pentru a obţine un pesto delicios pentru paste. Cum să-l preparați acasă: cumpărați 500 g nuci crude, puneți-le zece minute la cuptor, lăsați-le la răcit şi mixați-le în robotul de bucătărie cu foarte puţină sare de mare, timp de cinci minute, până când îşi eliberează uleiurile.
A fost descoperit în Mesopotamia
Datorită faptului că până şi o agitare accidentală poate separa untul de smântână, este greu de spus când şi cum a fost el descoperit. Se pare totuși că a fost descoperit de mai multe civilizaţii, aproape concomitent, separat şi întâmplător, aşa cum au fost „descoperite” multe alte importante ingrediente, ustensile şi metode culinare. Savanţii spun că inventarea untului datează din anii 9000-8000 î.Hr., şi a avut loc în Mesopotamia. Untul timpuriu provenea din laptele de capră şi de oaie; vitele au fost, se spune, domesticite abia cu 1.000 de ani mai târziu. O metodă antică de producere a untului, folosită încă în unele părţi din Africa şi Orientul Apropiat, folosea burdufuri din piele de capră, umplute cu lapte şi umflate cu aer înainte de a fi sigilate. Burduful era apoi atârnat, legat cu frânghii de un trepied şi legănat până ce mişcarea ducea la formarea untului. Untul era cunoscut şi de civilizaţiile clasice mediteraneene, dar nu era unul dintre alimentele locale populare. În climatul mediteranean, untul se strica repede, spre deosebire de brânză. Una dintre descoperirile făcute cel mai des în siturile arheologice din Irlanda sunt butoiaşele de unt îngropate în turbării. Norvegienii, suedezii, finlandezii, islandezii şi scoţienii procedau asemănător: aromatizau untul din plin cu usturoi şi îl îndesau în putineie din lemn, pe care le îngropau ani buni în turbării. Alte metode ale păstrării untului sunt menţionate de diverse surse. În alte părţi din Europa, untul era învelit în foi de varză sau în diverse alte verdeţuri proaspete, încă acoperite de roua dimineţii. În Africa Centrală, de pildă, untul era învelit în frunze şi apoi acoperit cu bălegar de vacă; acesta, prin uscare, se strângea şi oferea protecţie faţă de pătrunderea aerului. Nu foarte apetisant pentru un occidental, dar încă o dată, comportamentul culinar este condiţionat de necesităţi, iar acestea sunt dictate de climă şi resurse. Deşi untul este consumat mai ales pentru gust, este şi un produs bogat în vitamine şi minerale, nu doar în grăsimi. O bucată de 100 g unt conţine circa 700 kcal,
0,9 g proteine, 0,1 g carbohidraţi, 0,1 g zahăr, 16,3 g apă, 220 mg colesterol, 2,4 mg vitamina E, 25 mg calciu, 25 mg fosfor, 570 mg sodiu, 1 mg vitamina A. Se pare că untul este benefic pentru glanda tiroidă şi cea adrenală. Are excelente proprietăţi antifungice şi anticancerigene. Studiile arată că mai este favorabil şi creşterii musculare şi că inhibă apariţia şi dezvoltarea cariilor.