Nu poate nimeni pe lumea asta să se pituleze pe poteci ocolitoare ale vieţii, încercând să nu se intersecteze cu drumul urmat de reumatisme. Vrem, nu vrem, dăm ochii măcar o dată în viaţă cu câte o durere reumatică, de-ţi vine să vorbeşti deochiat, ca românii, şi să zici cu năduf „că-ţi bagi picioarele în reumatism!“. Uşor de zis, greu de înfăptuit, că de multe ori chiar picioarele te dor, de nu poţi să ţi le bagi, blestemând boala reumatică.
Mare este sacul cu boli reumatice, ajungând la cifra uluitoare de 120. Din păcate, oamenii de ştiinţă din toată lumea n-au reuşit să descopere de ce unii au mai multe dureri reumatice decât alţii şi de ce unii răspund cu dureri în genunchi şi în umăr când se burzuluieşte vremea afară. Asta ca să nu mai amintim că ştiinţa n-a descifrat cauzele pentru care la unii oameni se instalează grave şi nevindecabile boli de reumatism, ce le schimonosesc degetele de la mâini ca pe nişte vreascuri bătrâne şi care lovesc crunt în articulaţii. Norocul este că s-au descoperit totuşi o serie de medicamente ce ţin pe loc bolile reumatice grave, le frânează şi alină suferinţele date de acestea. Care sunt simptomele prin care reumatismele îşi anunţă războiul faţă de articulaţiile unui om?
În primul rând, durerea. Te păleşte o durere de abia îţi poţi atinge încheietura cuprinsă de ghearele chinului. Alteori, articulaţiile sunt înţepenite mai ales dimineaţa, când simţi că „balamalele” sunt parcă ruginite. Norocul este că treptat, treptat, după 10-20 de minute, articulaţiile se dezmorţesc. Alt semn al atacului reumatismului este umflarea articulaţiei. Iar ca simptom şi mai grav este deformarea articulaţiei. Ce să mai vorbim că se întâmplă şi anchilozarea, ce înţepeneşte grav articulaţia. Toate aceste semne rele apar de regulă la articulaţiile de la periferie, la degete, pumni, coate, glezne, genunchi. Un capitol aparte al durerilor este dedicat şoldului. Nici coloana vertebrală nu este ferită de afecţiunile reumatismale. La coloană se pot ivi deformări grave: scolioze şi cifoze, dar pot apărea şi contractări ale muşchilor, iar în cel mai avansat stadiu apare lipsa de mişcare a coloanei vertebrale în axele normale, adică anchilozarea.
Bineînţeles că la nişte dureri banale în articulaţii oamenii nu trebuie să dea năvală la medic. Este indicat să consulte medicul reumatolog sau ortopedul când apar semne de gravitate, când în articulaţii se iveşte ceva la care respectivul individ nu s-a aşteptat. Dacă durerea se arată brusc cu o mare intensitate şi dacă nu găseşti o cauză imediată care a generat-o, ceva este suspect şi trebuie consultat medicul. Semnal de alarmă este şi când durerea apare noaptea. Tot un semn de întrebare pe care trebuie să-l dezlege medicul este atunci când durerea în articulaţii se însoţeşte cu altceva: febră, paloare, pierderea unor kilograme. Dacă articulaţia devine roşie, caldă, nici nu poţi s-o atingi, dacă durerea este sub formă de pulsaţii, poate fi vorba despre o infecţie, dar şi despre gută, când ai prea mulţi uraţi în sânge şi se depun cristale în articulaţii.
Cea mai frecventă durere reumatică este bineînţeles durerea de şale. Dacă durerea se limitează la zona de mijloc şi nu coboară pe picior, numele afecţiunii este lombago şi se apelează la medicamente antiinflamatoare, analgezice şi se recomandă repausul la pat. Dacă însă durerea coboară pe picior, această lombosciatică trebuie tratată de medici, iar dacă severitatea ajunge până la lipsa de control asupra labei piciorului şi la pierderi de sensibilitate pe picior trebuie să intre în scenă şi chirurgii în operaţii ale herniei de disc. Înţepenirile trebuie să-l trimită pe om la medic dacă se prelungesc în timp. Dacă articulaţia este blocată la scularea din pat sau de pe scaun timp de 15-20 de minute, înseamnă că sunt degradări normale prin înaintarea în vârstă, şi tratamentul medicamentos este de ajuns. Dacă înţepenirea articulaţiilor se prelungeşte la mai mult de o oră, bolnavul trebuie să ajungă la medic, fiindcă este vorba despre afecţiuni mai grave.
Florin Condurăţeanu
