Nu există subiect de şuetă, ba chiar de bârfă, mai vârtos decât regimul alimentar. În cura de slăbire există sute de milioane de experţi pe toată suprafaţa Pământului! Şi în România, când e vorba despre ce e bine să pui în farfurie, se bulucesc să-ţi dea sfaturi o vecină de pe scara blocului şi un cumătru din Huşi, pricepuţi în curele de slăbire. Chestiunea e atât de serioasă şi poate avea consecinţe atât de rele, încât e o teribilă imprudenţă să te apuci să urmezi reţetele unor aşa-zişi specialişti, care se laudă că deţin secretul alimentaţiei raţionale şi al modului de a slăbi. Părerea mea, nu este bine să te laşi pe mâna unor consilieri de 3 lei, ci trebuie să urmezi recomandările unor medici specialişti în ale nutriţiei.
Din noianul de sfaturi, câteva se impun cu apăsare. O povaţă este ca orice om să mănânce din toate câte puţin. Fiecare aliment are misiunea lui de a aduce elemente utile bunei funcţionări a organismului. Tocmai de aceea, mesele trebuie să fie diversificate, să conţină toate tipurile de produse alimentare. Reţetele acelea de slăbire, în care mănânci numai câte un soi de alimente timp de una, două, trei zile, sunt profund contraindicate, fiindcă în acele zile cu câte un aliment „solist“, omul se văduveşte de aportul de elemente ale celorlalte tipuri de hrană. Şi mai există o poruncă: „Să mănânci cumpătat şi să te scoli de la masă cu senzaţia că ai mai mânca, că în stomacul tău ar mai încăpea ceva produse alimentare“. Cu alte cuvinte, nu e bine să te ghiftuieşti şi să ajungi în situaţia de nedorit în care burta ţi-e aşa de plină, încât, cum zice românul, omori pureci pe ea. Şi un alt sfat general este să mănânci încet, „să nu se bată turcii la gura ta“, să nu înfuleci şi să mesteci bine, cu răbdare, pentru a lăsa alimentele să se îmbibe cu enzime pentru digestie încă din gură, dar şi pentru a realiza mărunţirea alimentelor, degrevând stomacul de lucrarea dificilă de „moară“. Şi mai este o recomandare, să mănânci în aşa fel, încât stomacul să se golească într-o oră, o oră şi jumătate, fiindcă întârzierea alimentelor grele în stomac duce la o întreagă gamă de neplăceri.
Fiecare om are ecuaţia lui de alimentaţie. Omul trebuie să mănânce numai ce ştie că îi pică bine. Unii oameni suportă anumite alimente, iar alţii nu. Şi apoi este de dorit ca un popor să apeleze la mâncăruri tradiţionale, fructe şi zarzavaturi din zona respectivă, carne de la văcuţele, porcii şi găinile trăitoare în regiunea respectivă, fiindcă de zeci de generaţii, dacă nu cumva de sute, oamenii din neamul respectiv au ştampilată în gena lor moştenirea de a metaboliza bine produsele ce cresc în respectiva întindere geografică. Românii se aseamănă ca listă de mâncăruri şi alimente cu cei din zona aceasta de Europă: cu sârbii, bulgarii, grecii.
E de menţionat că mâncărurile noastre tradiţionale, mai ales cele de sărbătoare, sunt bogate în grăsimi. Românul preferă porcul, deşi carnea acestuia este cea mai grasă, având până la 30% grăsime, iar slănina ajungând până la 80%. Se ştie că peştele este o carne ce se digeră uşor şi ar fi potrivită oricăruia dintre noi. Din păcate, românii nu s-au obişnuit cu prea mult peşte. Există părerea că, dacă mănânci peşte, peste o oră, două ţi se face iar foame. E adevărat, dar ăsta este un avantaj! Înseamnă că gustoasa carne de peşte a fost repede digerată şi nu a rămas ca un bolovan în stomacul omului. Şi apoi, când te apuci să mănânci trebuie să te gândeşti ca balanţa dintre numărul de calorii şi efortul fizic, menit să le ardă, să rămână echilibrată. Ştiinţa a demonstrat că forma cea mai potrivită de efort fizic pentru sănătate este mişcarea, de preferinţă mersul pe jos, şi nu alergarea, fiindcă organismul nu a fost proiectat la fugă. Se pune întrebarea care este cel mai indicat ritm, pentru a fi folositor sănătăţii. Ei bine, potrivit este să mergi pe jos în asemenea ritm, încât pulsul tău din stare de repaos să crească prin plimbare cu 50%. Adică, dacă stând pe loc pulsul tău este 60, trebuie să mergi în asemenea ritm, încât nici să nu gâfâi, iar pulsul să crească la circa 90 de bătăi pe minut.
Florin Condurăţeanu
