Se întâmplă uneori să stai de vorbă cu un om şi să observi că deodată interlocutorul din faţa ta nu mai înţelege nimic din ce-i spui. Parcă i-ai vorbi într-o limbă străină. El te aude, dar nu mai pricepe semnificaţia cuvintelor. Omul acesta ajunge să nu-şi recunoască nici propriile cuvinte, rosteşte fraze ca o mitralieră, vorbeşte tot timpul şi turuie din ce în ce mai multe cuvinte fără sens. Îl întreb, de exemplu, dacă s-a îmbolnăvit, el răspunde: „Mda, îmbolnăvit, dar vine vremea semănăturilor şi metroul nu vine la ora stabilită, iar frigiderul se dezgheaţă.“ O harababură în care apar şi agramatisme chiar la persoane care stăpâneau foarte bine gramatica limbii înainte de acest episod. Omul bate cumplit câmpii. Medicina numeşte această tulburare de vorbire surditate verbală.

Cine este de vină pentru brambureala din vorbirea omului şi pentru haosul în înţelegerea cuvintelor care i se adresează? Ei bine, necazul a apărut la creier, în zona limbajului articulat (de regulă, în emisfera stângă la dreptaci), unde celulele creierului n-au mai primit sânge cu oxigen şi cu substanţe nutritive. Cu alte cuvinte, această brambureală în vorbire şi în înţelegerea frazelor este semnul unui accident în vasele creierului. Acest simptom al tulburării de vorbire este unul dintre semnele accidentului vascular cerebral ischemic, ce poate fi trecător sau definitiv în atacurile grave. Tulburarea de vorbire se alătură astfel altor simptome de atac vascular în creier cum ar fi: micşorarea câmpului vizual, defectele motorii, paralizia unei jumătăţi de corp la membre şi la faţă.

Revenind la tulburările de vorbire generate de deficienţa de irigare cu sânge a unei porţiuni din creier, mai apar şi alte ciudăţenii în vorbire. Unii suferinzi nu mai pot spune niciun cuvânt, dar, dacă încep să cânte frazele, pronunţia cuvintelor şi legarea lor sunt corecte. De exemplu, bolnavul nu poate rosti şi împerechea cuvintele dintr-o rugăciune, dar, dacă îngână pe melodie rugăciunea respectivă, rosteşte textul ca „pe apă”. Oamenii care ştiu mai multe limbi pot prezenta altă tulburare de vorbire. Îi întrebi ceva în româneşte şi ei îţi răspund în nemţeşte. Când s-au astupat vase de transport al sângelui spre creier se mai întâmplă ca bolnavii să repete obsesiv o anumită expresie şi, o dată la trei-patru cuvinte, apar acele cuvinte şablon. De exemplu, tot timpul suferindul presară expresia: „Mă înţelegi“. Toate acestea sunt tulburări de înţelegere a limbajului.

Alţi bolnavi în atac vascular cerebral nu pot să rostească, de exemplu, cuvântul stilou când i-l arăţi, dar fac semne că se scrie cu acel obiect. Tot în această afazie verbală se înscrie şi afazia în scris. Bolnavul de accident vascular cerebral citeşte un articol de ziar, dar nu înţelege niciun cuvânt. Când accidentul vascular cerebral este trecător, aceste tulburări de vorbire dispar după câteva minute, maximum o oră. Dar omul trebuie să urmeze un tratament pentru a împiedica cheagurile să devină obstacole pe vase şi să facă şi exerciţii pentru corectarea vorbirii.

În accidentul cerebral trecător, atitudinea bolnavilor este să nu privească însă cu superficialitate aceste semne, ce trec şi nu lasă urme. Accidentul vascular cerebral tranzitor despre care am vorbit trage o alarmă serioasă, avertizând că oricând poate urma acel accident vascular cerebral definitiv, ce omoară sau se termină cu paralizii.

Pe lângă semnele de tulburare în câmpul vederii, paralizii ale membrelor şi tulburare în vorbire, accidentul vascular se manifestă şi în deranjarea sensibilităţii omului. Persoana care a suferit un atac vascular cerebral nu mai percepe înţepăturile, atingerea pielii, căldura, durerea. Adesea se pierde sensibilitatea pe jumătate de corp, adică pe un picior, jumătate de abdomen şi de torace şi jumătate de cap. Uneori, criza de sensibilitate se manifestă în accidentul vascular cerebral prin furnicături, arsuri pe piele. Oamenii nu-şi mai simt mâna, de parcă ar fi introdusă într-o mănuşă, nu-şi mai simt piciorul, de parcă ar fi prins într-un ciorap. Un alt semn al accidentului vascular cerebral este şi tulburarea de memorie. O amnezie globală trecătoare. Suferindul îşi pierde memoria recentă pentru câteva ore. Bolnavul de accident vascular cerebral pleacă la gară, îşi cumpără bilet, se duce cu trenul la Ploieşti în mişcări şi acţiuni corecte. După câteva ore se întoarce cuminte acasă, dar nu-şi mai aminteşte nimic despre ce a făcut în aceste ore. Nu este Alzheimer, ci sunt semnele unui accident vascular pe vasele din creier, de natură definitivă sau trecătoare.