Există unii doctori la care ajungi oricum, oricât te-ai răsuci, oricât te-ai strofoca şi învârti, întâlnirea cu ei se întâmplă în destinul fiecăruia. Iată numai câteva exemple. Nu e om care să nu fi bătut la uşa stomatologului... oricât ai cânta, metaforic vorbind: „haida, haida de trei ori, să-ţi miroasă gura a flori“, până la urmă tot te fulgeră câte o durere de măsele de sari în sus să spargi tavanele. Că de perforarea dinţilor au avut grijă cariile. După cum niciun om nu poate evita întâlnirea cu oftalmologul, măcar pentru simplul motiv că, pe la 40 de ani, îţi pune coarne vederea de aproape, depărtezi ziarul, devenind ridicol, şi toţi cei peste 40 de ani, dar absolut toţi trebuie să-şi pună ochelari cu dioptrii plus ca să poată citi normal.

În egală măsură, eu cred că sunt foarte puţini cei care se pot lăuda că nu au fost chinuiţi de vreo durere dată de reumatisme. Simţi o fulgerare în şale şi umbli îndoit de durere şi înţepenire şi zece zile, fiindcă lombosciatica te încovoaie ca mânerul unui baston sau simţi o menghină în spatele cefei şi pârdalnica de spondiloză, cu depunerile ei de os precum ciocurile de papagal, presează mănunchiul de vase, irigând prost creierul, sau apasă pe firele nervoase, aducând dureri.

Spondiloza cervicală este cea care zile întregi îi face pe oameni să se vaite că simt o presiune în cap, că ameţesc, că-i doare capul. Ca să nu mai amintim şi de cei mai mulţi oameni care se plâng de dureri în încheieturi, de chinuri dureroase în şold, în genunchi sau umăr. La unele persoane pot fi numite chiar buletine meteorologice, fiindcă înnorarea cerului şi vântul iscat le răscoleşte articulaţiile. După cum tot reumatism înseamnă şi artrozele, acele degradări ale cartilajului din articulaţii, ajungându-se şi la chinul frecării os pe os. Şi tot în sacul ăsta fără fund al bolilor reumatismale intră şi acele forme inflamatorii, când se umflă, se fierbinţesc şi dor al dracului de tare articulaţiile şi de la degetele mâinii, şi ale picioarelor, dar şi dintre vertebrele spatelui. Aceste boli inflamatorii reumatismale nu se prea vindecă şi norocul este că apar unele medicamente ce îmblânzesc durerile şi înţepenirea, cum este şi în cazul  poliartritei reumatoide.

Să dăm exemplul cel mai întâlnit, atât de răspândita sciatică sau forma ei mai blândă, lumbago. Îşi blestemă cel aflat în criză şalele, care nu-l lasă să meargă şi-l încovoaie. Ce e de făcut oare în cazul acestor sciatici şi discopatii, fiindcă umblă vorba prin popor că e bine să amâni cât mai mult eventuala operaţie pe coloană?... În primul rând, suferinzii întreabă dacă trebuie să stea la pat când au lombosciatică. Reumatologii, dar şi ortopezii rostesc cuvântul afirmativ „da”. Repausul la pat scurtează durata crizei de sciatică sau de lumbago. Apoi trebuie să se încerce un tratament clasic, cu medicamente antiinflamatoare, cu doctorii împotriva durerii, cu pilule de relaxare a muşchilor. Aceleaşi dureri reumatismale afectează şi alte articulaţii: genunchiul, şoldul, umărul, cotul, glezna. Şi în aceste cazuri se porneşte cu medicamente antiinflamatoare fără cortizon, şi dacă rezultatele nu sunt grozave, se trece şi la medicaţia mai puternică, pe bază de cortizon, care face bine, dar are şi efecte secundare. Trebuie să se aibă în vedere că tratamentul de lungă durată cu medicamente antiinflamatoare trebuie să ţină cont de eventualele suferinţe ale tubului digestiv, fiindcă aceste doctorii împotriva reumatismului pot duce la hemoragii digestive. Unii întreabă şi dacă e nevoie să apeleze la infiltraţii, fiindcă durerea devine greu de suportat. Răspunsul este că se pot face trei-patru infiltraţii în articulaţia bolnavă în cursul unui an. Dar nu mai mult! Efectul de liniştire a articulaţiei prin infiltraţie ţine un timp: patru-şase săptămâni. Dar cauza care nu a fost tratată repune pe tapet durerea şi înţepenirea. Infiltraţia înseamnă introducerea cu un ac, chiar în interiorul articulaţiei, a medicamentelor împotriva inflamaţiei.