În burta omului nu e plictiseală. Multe mecanisme acţionează în abdomen, în stomac, dar chiar şi în intestine, care nu sunt doar nişte maţe, nişte ţevi, ci locul unor procese rafinate. Pe bună dreptate, ştiinţa a inventat o zicere, o metaforă - „creierul din abdomen” - fiindcă acolo se petrec lucruri dirijate complicat de sistemul nervos. Iar în colon, în intestinul gros, nu circulă spre eliminare doar materiile fecale, ci acolo coexistă bacterii rele, dar şi bune, o lume complexă în echilibru decisiv, dar lesne de stricat.

Cu o vreme în urmă, de vină pentru ulcer erau acuzaţi doi factori, surplusul de acid clorhidric şi stresul. A explodat însă acea descoperire a unor medici din Noua Zeelandă şi anume o bacterie, a unui microb numit Helicobacter pilory. Detectat în stomac, el provoacă cea mai mare parte din ulcere. S-a schimbat ca atare şi tratamentul, s-au făcut mult mai puţine operaţii de ulcer, iar bacteria a fost neutralizată cu două antibiotice luate timp de şapte zile, în paralel cu un medicament de limitare a secreţiei de acid din clasa Omeprazol, înghiţit 30 de zile.

Numai că medicina de azi a constatat cu neplăcere că Helicobacter n-a vrut să fie scos din scenă şi şi-a schimbat structura, astfel că a devenit rezistent la unul dintre antibiotice. Microbul nu a mai fost vulnerabil la Claritromicină, dar a rămas fragil în faţa Amoxicilinei. Astfel, antibioticul Claritromicină a trebuit să fie înlocuit cu altul ce face pereche cu Amoxicilina. O altă noutate este aceea că antibioticele se recomandă mai mult de şapte, adică administrarea lor se prelungeşte la 14 zile.
Medicamentul antisecretor de împuţinare a acidului din stomac se înghite tot 30 de zile. S-a dovedit că acesta, din clasa Omeprazol, schimbă mediul acid cu cel alcalin, în care Helicobacter nu se simte bine pentru că îi este atacat învelişul. Altă îmbunătăţire în tratament este că se începe cu o pereche de antibiotice, după care cuplul de medicamente se schimbă, pentru a nu-i permite bacteriei să opună rezistenţă.

Marele profesor Alexandru Oproiu ne-a expus şi alte noutăţi în medicina tubului digestiv, informaţii comunicate la Congresul de Gastroenterologie al Statelor Unite ale Americii, la care a fost invitat. Una dintre cele mai frecvente boli este refluxul gastroesofagian. În cadrul acestuia, conţinutul din stomac porneşte greşit înapoi prin esofag chiar până în gură. Acest reflux pe contrasens este acid şi irită esofagul. Suferindul are arsuri în piept, balonări şi nu poate dormi din pricina urcării mâncării. Fiecare pacient trebuie să observe ce mâncăruri îi fac rău şi să se ferească de ele. Regimul este variat, în funcţie de fiecare individ în parte, iar dieta trebuie să şi-o selecteze fiecare. Medicii le recomandă acestor suferinzi să doarmă cu capul ridicat pe două perne, mai sus cu circa 30 de grade, cel mai bine pe partea stângă şi să se culce după ce au trecut trei ore de la cină.

Mai apare însă o noutate în lupta cu refluxul gastroesofagian. Până acum, tratamentul se baza pe remedii împotriva excesului de acid fabricat de stomac, medicamente din clasa Omeprazol, însă în prezent, o treime dintre bolnavi nu mai răspunde favorabil la ele. În acest caz, prin examinare cu endoscopul, se verifică dacă nu cumva este prea mare hernia hiatală. Aceasta este locul în care esofagul pătrunde în stomac; un inel muscular ce, la cei cu reflux, şi-a pierdut din putere şi nu se mai închide bine, astfel că alimentele pornesc pe contrasens din stomac până în gură. Prin acest inel lăbărţat, stomacul superior urcă din abdomen în torace - altă stare anormală. Când această hernie hiatală este prea mare se impune intervenţia chirurgului, care trage înapoi stomacul în abdomen, iar zona de jos a esofagului se îmbracă astfel cu o parte din stomac.