Funcţionează zdravăn telefonul fără fir, ce împrăştie tot felul de sfaturi şi de păreri despre sănătate. Imediat ce unei cumetre din Huşi îi vine o idee cu privire la organismul omenesc, înşfacă telefonul şi le comunică neamurilor ce să facă cu ochii, ficatul, constipaţia şi rinichii. Dar nu numai cumetrele sunt mari specialiste, ci şi vecinii de bloc, cei care oricând au la ei servieta cu reţete împotriva bolilor, chit că ei sunt tinichigii auto sau vânzătoare de parizer la magazinul din colţ. Tocmai de aceea, multe idei legate de organismul omului, ce au prins rădăcini adânci în rândul poporului, sunt greşite. Dar ca să nu începem în acorduri distructive, să dăm noi un sfat cerut insistent de oameni, căci se referă la o situaţie prin care trec foarte mulţi. Ne întreabă poporul de ce când un om se ridică brusc, după ce şi-a legat şiretul desfăcut sau după ce a cules de pe jos ochelarii căzuţi din mână, simte o senzaţie de leşin, i se întunecă privirea, simte o răceală în tâmple, transpiraţii reci şi adesea chiar cade din picioare. Medicii ne spun că acest leşin se întâmplă în numeroase cazuri fiindcă ridicarea bruscă de pe vine face ca, prin gravitaţie, sângele să rămână mai mult în partea de jos a corpului şi, fiind vorba despre o ridicare rapidă, sângele să nu ajungă în cantităţi suficiente la creier.
Aşa că irigarea cu sânge nu se face îndestulător, creierul are un moment de suferinţă, ce se soldează cu o stare de leşin sau de spasm. Această stare de leşin la ridicarea bruscă se petrece din ce în ce mai des, o dată cu înaintarea în vârstă, fiindcă vasele îşi pierd din elasticitate prin trecerea anilor. Cea mai la îndemână măsură este ca omul să nu se ridice brusc, ci lent, progresiv. Până, şi scularea din pat nu trebuie să se facă milităreşte, brusc. Mai întâi, omul trebuie să se ridice în poziţia aşezat în fund, să stea 15 secunde şi abia apoi să se înalţe în picioare. Pentru a evita aceste stări de leşin, oamenii trebuie să se ferească şi de întoarcerea bruscă a capului dintr-o parte într-alta.
Chiar şi în timpul somnului, când omul se întoarce de pe o parte pe alta, să aibă grijă ca mişcarea capului de la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga să se facă cu încetinitorul. Oamenii care au avut episoade de leşin la ridicarea rapidă de pe vine trebuie să evite şi băile cu apă fierbinte. Mai bine un duş cu apă călduţă decât scufundarea în apa unei băi fierbinţi. Şi o altă măsură de preîntâmpinare a acestor leşinuri se referă la o cantitate sporită de lichide băute, spre trei litri, de preferinţă apă minerală, bogată în săruri. Şi acum, după aceste poveţe auzite chiar din gura medicilor, să dărâmăm nişte legende ce umblă în public, auzite de la diverşi aşa-zişi atotştiutori, dar care nu au habar de capitolul sănătate. Îi auzi pe mulţi că le-au obosit ochii şi că trebuie să se abţină de la citit prea mult, de la urmărit prea mult programele la televizor.
Ei bine, împotriva acestor păreri brambura trebuie să se ştie că ochii sunt construiţi astfel încât ei să lucreze cât mai mult. Ochilor le face bine o cât mai intensă folosire. Aşa că, oameni buni, citiţi fără grijă, desenaţi fără grijă, priviţi la televizor fără grijă, fiindcă ochii nu obosesc din aşa ceva. Alte lucruri strică starea de confort a ochilor, un viciu de refracţie, o miopie, o hipermetropie sau o prezbiţie de vârstă. Abia atunci este absolut necesară purtarea ochelarilor potriviţi. Ochelarul cu dioptria bine aleasă asigură o stare de linişte, de confort ochilor, împiedicându-i să lăcrimeze, să se înroşească. În privinţa privitului la televizor este bine ca acest lucru să nu se facă într-o cameră întunecată, fără nicio sursă de lumină. La televizor e bine ca oamenii să privească având o veioză cu bec slab aprinsă în încăpere.