Nu ştiu cum se face, dar dinţii sunt cei care te ajută să trăieşti, fiindcă în lipsa lor cum ai mai toca mâncarea, dar, ca o ironie a sorţii, dinţii te trădează primii. Ziceau unii vârstnici că îi lasă mai întâi şi întâi genunchii, numai că iată, chiar cu mult timp înainte de a-ţi încărunţi părul şi de a ţi se înmuia picioarele, te lasă de izbelişte dinţii. Ca să nu mai amintim că atunci când o neglijezi, dantura te lasă chiar când eşti în floarea vârstei şi aşa ajungi să ai goluri în gură, triste maidane fără sămânţă de dinte împiedicându-te să râzi cu poftă tocmai fiindcă îţi ascunzi vraiştea din gură. Ştiinţa dinţilor este zdravănă, pe care trebuie să o cunoască puţin fiecare om, fiindcă brambureala din gură porneşte şi de la faptul elementar de a nu te spăla corect pe dinţi. Multe depind de îngrijirea danturii, de spălatul pe dinţi.
Este unul dintre lucrurile ce trebuie învăţate încă de când e copilul un prichindel. De altfel, japonezii strâng câteva mii de copii în săli mari de spectacole şi pe muzică, pe imagini de film, prin intermediul dansului, dar şi al desenelor animate le fac demonstraţii de spălare corectă pe dinţi. Dar, să discutăm despre lucruri mai puţin ştiute. De exemplu, despre evoluţia danturii omului prin perfecţionarea organismului său. Se pare că o serie de măsele şi chiar de dinţi încep să devină netrebuincioşi. Şi asta fiindcă omul nu mai sfâşie carnea precum strămoşii lui, iar hrana omului zilelor noastre devine tot mai prelucrată, mai moale, de unde şi lenevirea maxilarelor şi a danturii, lucru care nu e în regulă.
Omul modern mestecă tot mai puţin alimente consistente şi atunci se topeşte osul maxilarelor, iar măselele şi dinţii nu mai au destul spaţiu unde să se dezvolte normal. Măselele de minte devin inutile. Stomatologia anticipează că nu prea mai au treabă nici incisivii laterali, adică dinţii de lângă cei doi laţi din faţă. Iar în viitorul mai îndepărtat, pe lângă aceşti incisivi, se vor atrofia şi vor dispărea şi caninii, fiindcă nu mai sfâşie şi taie carnea tare. Revenind la măselele de minte, ele creează mai mult necazuri decât foloase. De altfel, există destule curente ce susţin chiar că măselele de minte trebuie scoase.
În primul rând, să aducem lămurirea că ele se numesc măsele de minte fiindcă apar pe la 18-25 ani, când se zice că omul se maturizează, că îi vine mintea la cap. Molarii de minte erup mai devreme la fete decât la băieţi. Partea proastă este că, răsărind ultimele, măselele de minte nu mai găsesc loc să iasă din gingie. Şi de aceea măselele de minte rămân în gingie. Ba, ca lucrurile să arate şi mai rău, uneori se aşază pe orizontală. Iar din pricina spaţiului strâmt, când apar, răsar înclinate şi forţele le aduc în faza să se clatine. Dar paguba se întinde pe toată dantura, forţând ieşirea strâmbă sau presând din locaşul gingiei.
Măselele de minte împingând celelalte măsele şi ceilalţi dinţi, se înghesuie, se încalecă, se înclină şi începe dezastrul din toată dantura. De aceea, la 15-16 ani ar trebui făcută o radiografie a întregii guri, pentru a observa poziţia măselelor de minte şi dacă ele nu sunt bine poziţionate şi răsar strâmb sau presează din gingie, se impune eliminarea lor. Măselele de minte eventual pot fi păstrate când ies treptat, calcă ax pe ax cu măselele pereche de sus, tocmai ca, la o adică, aceste măsele de minte să constituie un sprijin pentru viitoare proteze. Lumea trebuie să mai ştie un fapt important. Că nici dinţii de lapte nu trebuie trataţi în bătaie de joc. Există reaua concepţie cum că dinţii de lapte tot cad şi se schimbă, aşa că dacă se cariază, urgent trebuie scoşi. Este o greşeală ce se plăteşte scump! Dinţii de lapte trebuie trataţi, fiindcă locurile goale în urma extracţiilor strică toată arhitectura viitoarei danturi. De altfel, cel mai important component al danturii este molarul de 6 ani, adică măseaua ce apare la 6 ani.
Dacă această măsea nu este bine îngrijită, nu este tratată la cea mai mică stricăciune din carie şi, cel mai rău, dacă acest molar de 6 ani este scos, începe o teribilă brambureală în toată gura. Dinţii se încalecă, nu mai calcă vertical, armonizaţi cu dinţii pereche de pe maxilarul opus şi forţele apasă pe dinţi înclinaţi, care nu mai au rezistenţă, se şubrezesc, se mişcă şi trebuie scoşi.
Florin Condurăţeanu
