Ștrumpfii s-au întors, chiar dacă au căpătat un nume englezesc: Smurfs. În varianta subtitrată și în cea dublată sunt în continuare cu numele dat din 1958 de belgianul Pierre Culliford, supranumit „Peyo”. Construiți extrem de ecologic, într-un fel de grădină botanică din care nu lipsesc florile carnivore, Albăstreii se strecoară printre ciupercile care le sunt locuințe și duc o viață foarte asemănătoare cu a oamenilor obișnuiți, ajungând inclusiv pe canapeaua psihanalistului, care are și bibliotecă, și încearcă să scape de un personaj negativ binecunoscut: Gargamel (Claudiu Bleonț, pe românește). El are și un motan, Azrael, pe lângă el, oarecum nehotărât dacă să-i fie sau nu fidel stăpânului. Fiecare personaj deține câte o poreclă și mai toți îi fac curte Ștrumpfiței (o să recunoașteți vocea Andrei Măruță), care se trezește într-un fel de matriarhat, o țară la feminin care se crede în siguranță față de toate relele. Îndemnând copiii să facă fapte bune, dar și să se adune într-un fel de spirală de rău augur, totul devine o incursiune în Pădurea Interzisă, care seamănă întrucâtva cu atmosfera din „King Kong”, pentru că apar tot felul de monstruleți. E de mirare că încă nu s-a gândit nimeni să facă și o variantă neanimată, asemenea lui „Asterix și Obelix” sau „Popeye Marinarul”. Micul spion local are și binoclu, există și un musculos, și un cofetar, doar că, atunci când se așteaptă mai puțin, un cumplit secret se abate asupra destinului lor. Cea mai nostimă găselniță rămâne harta. Şi mai ales reproducerea ei. Papa-Ștrumpf (Vlad Rădescu) este, fără doar și poate, personajul cel mai atașant.

„Ştrumpfii: Satul pierdut“ („Smurfs: The lost village“)

SUA, 2017

Regia: Kelly Asbury

Cu: Mandy Patinkin (Vlad Rădescu), Rainn Wilson (Claudiu Bleonț), Demi Lovato

Distribuit în România de InterComFilm Distribution