L-am citat în titlu doar pe Cristian Mungiu, pentru că este autorul tuturor scenariilor şi dialogurilor acestui film omnibus. Adică un film de scheciuri. În România a existat un precedent absolut glorios: „Secvenţele” lui Alexandru Tatos, faţă de care toţi cei din tânăra generaţie spun că au un mare respect, dar şi o mare admiraţie, lucru rar la tinereţe. „Amintirile din epoca de aur” sunt mai multe poveşti despre absurdul de situaţii pe care le-am trăit sau pe care le-am auzit uneori sub formă de bancuri. Sau despre ceea ce avea să se numească mult mai târziu, pretenţios, „legende urbane”. Şi asta mai cu seamă la finalul anilor ’80, când totul se exacerbase, de la lipsuri la cenzură. La Cannes au fost prezentate cinci întâmplări, dar se pare că în ţară se va face altfel împărţeala. Că de fapt ele sunt chiar şase. Asta pentru a spori curiozitatea tuturor şi a păstra misterul până la capăt. În plus, deşi nu sunt menţionaţi pe rând realizatorii, ştim cine sunt aceştia. În ordinea alfabetică, Hanno Hofer, cu umorul său tăios inconfundabil, Răzvan Mărculescu, ceva mai puţin cunoscut, dar venit să pună în pagină o escrocherie ingenioasă, Cristian Mungiu, într-un amestec de „4 luni, 3 săptămâni, 2 zile” şi „Occident”, păstrând din fiecare câte unul dintre actori, respectiv pe Vlad Ivanov şi pe Tania Popa, cărora li se alătură Liliana Mocanu din câştigătorul Palme D’Or-ului. Constantin Popescu are povestea de la bloc, iar Ioana Uricaru pe cea de la iarmaroc. Fără îndoială că la premieră va exista tentaţia de a spune nu neapărat care e cel mai bun, dar măcar care ţi-a plăcut mai mult. Ăsta este riscul acestui tip de construcţie. Dar pentru asta, va trebui mai întâi să-l vedeţi.
Regizori: Hanno Hofer, Răzvan Mărculescu, Cristian Mungiu, Constantin Popescu, Ioana Uricaru.
Cu: Alexandru Potocean, Teo Corban, Emanuel Pîrvu, Avram Birău, Paul Dunca, Viorel Comanici, Vlad Ivanov, Tania Popa, Liliana Mocanu, Ion Săpdaru, Virginia Mirea, Gabriel Spahiu, Diana Cavalioti, Radu Iacoban.