Nici că putea să găsească regizorul Chris Sanders o combinație mai bună și mai atașantă decât Buck, un câine minunat (chiar dacă din când în când ajutat de ceva efecte speciale pe tot mai dragul nostru calculator) și Harrison Ford, care rămâne la fel de fermecător, și la cei 77 de ani ai săi. În plus, tot el este și naratorul, ceea ce îți dă o senzație de calm, atât de necesară, mai cu seamă acum. Textul lui Jack London a fost publicat pentru prima dată la 1903, dar acțiunea se petrece la 1890, în marea goană după aur, de data aceasta din Canada, unde firește era mare nevoie de sănii și de căței, care să tragă cu elan încărcăturile supradimensionate ale celor care nădăjduiau să se îmbogățească de pe o zi pe alta. Câştigul e gândit facă nici un fel de… „discriminări rasiale”.

Prin urmare, îl avem pe ciocolatiul Omar Sy, formidabil, și pe Cara Gee, care poate fi în egală măsură indiancă (piele roșie) sau asiatică. Încă din 1935 s-au făcut ecranizări ale acestei povești destul de aspre, precum vremea și vremurile. Și Clark Gable l-a jucat pe Thornton și Rutger Hauer, în 1997, ori în 1993, blondul Ricky Schroder pe care precis vi-l amintiți, de pe când era copil, în „Campionul” sau în „Micul Lord”. Cum n-am prea avut zăpadă anul acesta, e bună și cea din filme. Și, culmea coincidenței, personajul principal se izolează, undeva într-o cabană departe de lume. În schimb, patrupedul, fiind extrem de neastâmpărat și de pofticios, se trezește într-o cu totul altă existență, mult mai puțin răsfățat, ba chiar exploatat. În cele din urmă își întâlnește și străbunii lupi. Nu e o idee rea însă și de recitit romanul lui Jack London, care are multe detalii ca-n scrierile de altădată.

„CHEMAREA STRĂBUNILOR“ („THE CALL OF THE WILD“)

SUA, 2020

Regia: Chris Sanders

Cu: Karen Gillan, Harrison Ford, Dan Stevens, Omar Sy, Wes Brown, Bradley Whitford, Jean Louisa Kelly, Preston Bailey, Abraham Benrubi

Distribuit de: Odeon Cineplex