De 22 de ediţii, la Tokyo există un festival de cinema care, iniţial, se petrecea o dată la doi ani. Acum e la fiecare 12 luni şi adună între altele cele mai bune pelicule de la Berlin, Cannes şi Veneţia, dar şi unele total inedite. Cel mai plăcut pentru un european venit din România este să descopere că mare parte dintre regizorii prezenţi prin operele lor sau chiar în carne şi oase au trecut şi pe la festivalurile din România, pe la Anonimul mai cu seamă, dar şi la bucureşteanul B-Est.

Cea mai neaşteptată a fost întâlnirea cu o producţie bulgărească, ce la final a luat inclusiv trofeul cel mare, Sakura (Floarea de cireş), dar şi premiul pentru interpretare masculină şi regie. Titlul englezesc este „Eastern Plays” şi pe româneşte potrivit ar fi să spunem „Întâmplări din Est”. La finanţare au contribuit şi turcii, şi englezii. Scenariul ar fi putut fi la fel de bine unul de pe la noi. O ocazie în plus de a constata că lucrurile stau similar în ţara de tranziţie de la sud de Dunăre, nu numai pentru că problemele sunt de obicei aceleaşi, de la şomaj la consumul de droguri, poate ceva mai acute cu minorităţile, respectiv cea turcă, dar şi la stilul extrem de modern şi în pas cu noul val românesc. Regizorul Kamen Kalev a studiat la Şcoala de Film de la Paris şi a decis să ecranizeze chiar povestea unui prieten de-al său care şi interpretează propriul rol. La sfârşit, constaţi însă, cu mare tulburare, că protagonistului îi este dedicat întregul film şi că între timp acesta a murit, nu accidental ca regizorul Cristian Nemescu ori inginerul de sunet Andrei Toncu, ci de o supradoză. Încă un caz de trecut în lista titlurilor cu o soartă dramatică şi strălucită în acelaşi timp.