Chiar dacă seamănă cu denumirea intermediară a leilor, nu sunt RON-i, ci nişte samurai decăzuţi, dezonoraţi, rămaşi fără stăpân, care devin simpli ronini, un termen cu care ne-am familiarizat, oarecum, ceva mai demult, într-o peliculă cu Robert De Niro şi Jean Reno, din 1998. De astă dată e un fel de ghiveci, cu ceva cunoştinţe superficiale despre Japonia, câte un cireş în floare pe ici, pe colo şi bătăi prin aer, o nereuşită imitaţie a extraordinarului „Tigrul şi Dragonul”.

Totul se petrece în Imperiul Soarelui Răsare, în plină perioadă feudală, cu shoguni şi personaje destul de ridicole, plus un fel de struţocămile monstruleţi supradimensionaţi, de coşmar, moşteniţi de la diverse scenarii, din ultimii 20 de ani. Avem şi o corcitură, un fel de copil al lui Madame Butterfly, interpretat de Keanu Reeves, principalul motiv pentru care o să vă lăsaţi tentaţi să vedeţi acest film. Prezenţele feminine mai importante sunt două: una periculoasă, şi ca s-o distingem mai uşor e ceacâră, adică are un ochi de-o culoare şi altul de alta, fireşte, cel suspect fiind cel albastru, şi care, din când în când, se metamorfozează în tot felul de apariţii învăluitoare, în sensul cel mai rău al cuvântului. O să vedeţi şi cum se face un sepuku, o să ajungeţi pe o insulă olandeză, unde fiinţa cea mai ataşantă ajunge rob (mai ceva ca în mult mai reuşitul „12 ani de sclavie”, ultranominalizat la Globurile de Aur), şi unde se bate corp la corp cu un Hulk, care se vrea zdrobitor şi la propriu, şi la figurat. E plin de săbii, aici trebuie să recunosc că e şi un banc bun, se mai taie şi un cap, care e purtat apoi, demonstrativ, prin oraş, într-un tifon, de parcă ar fi un boţ de brânză de vaci. La final, aflăm că grosul s-a turnat la Budapesta sau prin zonă şi că la 14 decembrie s-a comemorat dispariţia celor 47 de ronini.

„Ronin: 47 pentru răzbunare“

„47 Ronin“
SUA, 2013
Regia: Carl Rinsch
Cu: Keanu Reeves, Hiroyuki Sanada, Ko Shibasaki, Tadanobu Asano
Distribuit de Roimage 2000