„Oedip Rege” și „Oedip la Colonos”, două dintre cele șapte piese ale lui Sofocle, rămase integral din 123 de tragedii scrise, au fost topite într-un creuzet dramatic de magicianul Silviu Purcărete. A rezultat un scenariu tentant, actual, „Oidip” (acesta-i numele din textul originar grecesc, susțin ultimii traducători!), montat la Naționalul „Radu Stanca” din Sibiu. Aflat pe culmile creației, autorul-regizor strălucește și de data aceasta, flancat de scenografia simplă-grandioasă a lui Dragoș Buhagiar, muzica de profunzime a lui Vasile Șirli, de flashbeck, și stilul cinematografic ca să potențeze spre meditație tragedia cunoașterii prin suferință. O dramă asumată demn de fostul rege al Tebei, cel care a încălcat două dintre axiomele existenței umane: paricidul (uciderea tatălui) și incestul (căsătoria cu mama sa), amplificat de procreație! Toate acestea s-au produs din blestemul zeului Apollo, care, mânios pe Laios, regele Tebei, îi prezice să moară ucis de propriul fiu. Ca să scape de blestemul zeului, Laios, când soția Iocasta aduce pe lume un băiat, decide să-l alunge după primele trei zile de viață, trimițându-l în munți, drept hrană pentru fiarele pădurii. Dar păstorului care urma să abandoneze copilul i se face milă de prunc și îl duce în Corint, la curtea Regelui Polybus, unde crește, convins că părinții adoptivi sunt cei reali. Speriat de Oracolul din Delphi că își va ucide tatăl, Oedip pleacă în lume. La o răscruce de drumuri, un moșneag îi blochează calea și, nesăbuit, îl ucide. Bătrânul era Laios, tatăl lui Oedip!... Sfidând destinul croit de zei, Oedip urcă pe tronul Tebei, se căsătorește imediat cu văduva regină Iocasta, cea care l-a purtat în pântece, și procreează patru copii: Antigona, Ismena, Eteocle și Polynice. Blestemul zeilor spune că Teba, decăzută galopant, va scăpa de toate urgiile când se va afla și va pedepsi ucigașul tatălul lui Oedip. Când află că este el, Oedip își scoate ochii, ca, în „Oedip la Colonos”, îmbătrânit, să descopere, cu mintea, visul și adevărurile vieții. Conștient tot timpul că: „Faptele mele mai mult le-am îndurat decât le-am săvârșit. Așa le-a plăcut zeilor, care probabil purtau o veche mânie împotriva neamului meu. Făcut-am ce-am făcut, fără să știu nimic!”…

…Silviu Purcărete începe spectacolul cu debutul celei de-a doua piese („Oedip la Colonos”), cu bătrânul blestemat de zei adus de Antigona la poarta crângului sfânt al Eumenidelor să ceară azil. Un Oedip puternic prin jocul lui Constantin Chiriac, la un rol notabil al carierei. Vocea devine personaj fermecător, prin claritate, căldură umană, sinceritate, personajul are forță și prăbușire, credință și conștiință. „Oidip”-ul lui Purcărete, aplaudată reușită pentru regizor, și Constantin Chiriac, izvor de partituri minunate pentru ceilalți 13 actori excelenți, dintre care îi rețin pe Ofelia Popii (alternând cu Mariana Mihu, în dublul rol Iocasta-Antigona), Cristian Stanca, Diana Fufezan, Ioan Paraschiv, Pali Vecsei etc., pe scurt, un minunat personaj colectiv!