...Un recent sondaj de opinie, realizat de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală, a oferit publicului larg câteva cifre cutremurătoare! Spre exemplu: 63% dintre cei consultați n-au mers vreodată la teatru! Doi români din cinci nu citesc niciodată vreo carte! La polul opus: televizorul (98%), radioul (94%), filmul (88%), telemobilul (72%) sunt marile preferințe ale respondenților în cadrul Barometrului de consum cultural. Teme de meditație pentru ambele părți: și producători, și consumatori!
...Ca orice sondaj, și acesta are relativitatea sa. În primul rând, au fost consultate numai 1.260 de persoane. Apoi, în marile orașe, situația este alta: sălile de teatru sunt pline, la fel și bibliotecile. Sunt pline și librăriile, însă cumpărătorii sunt puțini, din cauza crizei și a șomajului.
...Discuția despre teatru - subiectul principal al acestei rubrici - trebuie pornită de la marginalizarea culturii în general: bugetul alocat este de...0,08%!?! Restul e tăcere, vorba lui Hamlet... Dar și în condiții materiale mizerabile, teatrul românesc supraviețuiește civilizat, nu doar în „Naționalele” din țară... Dacă pentru 63% dintre cei intervievați teatrul este un fel de OZN, nu reduc totul la cauza materială, repet, o mare dramă a României. Există și cauze care țin de teatre, unele îmbătrânite în păguboasă mediocritate. Mai sunt și unele organe locale, uneori frânarii principali ai unui teatru de calitate, magnet pentru public. Ultimul exemplu, săptămâna trecută: actorii Teatrului „Al. Davila” din Pitești au mărșăluit spre Consiliul Județean Argeș pentru a împiedica transformarea unei instituții cu tradiție și rezultate într-un ghiveci cultural total! Nu era suficient că mai-marii argeșeni au „fericit” Teatrul piteștean cu nu mai puțin de cinci (!) secții: dramă, copii și tineret, revistă (totul e OK, până aici!), fanfară și cor (ca într-un veritabil iarmaroc). Acum urma să se atașeze teatrului dramatic cu cinci secții pestrițe și a șasea... cea de dansuri populare!?!... În alungarea puținilor spectatori de la teatru o vină au și unii directori, regizori, care, în noul lor program de așa-zis „teatru comercial”, fac tot felul de șușe, mutilându-i pe Shakespeare, pe Caragiale și pe Cehov, ridicând vulgaritatea și avalanșa de obscenități la rang de criteriu artistic chiar în centrul Capitalei!... Nu exclud dintre vinovați nici unii profesori, directori de școli, care barează drumul elevilor spre Templul cu minuni al Thaliei. Cunosc un caz în județul Giurgiu, unde un primar sufletist a cumpărat un spectacol de teatru - teatru pentru școlari, dar ca reprezentația să aibă loc s-au dat „lupte” cu doamna directoare, de altă culoare politică!!!
...O primă sugestie: dacă televizorul și radioul au devenit un „drog” pentru românii de azi, de ce nu se dezvoltă... teatrul tv și teatrul radiofonic? De mai multe ori pe săptămână, la ore de audiență. Că a fost saturat poporul cu televizorul ce geme de bălăceala politică și subcultura generată de ratingul otrăvit!
