...În acest secol XXI, nebun şi grăbit, sufocat de împuşcături, droguri, drame, înjurături şi scandaluri, de crize (economică şi morală), oamenii simt, uneori, nevoia de armonie şi frumos. Şi se refugiază o clipă măcar în Artă, unde teatrul e un elixir vechi de când lumea, căci, vorba lui Shakespeare: „Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii actori”. Întâmplător sau nu, ianuarie care a trecut a fost „Luna lui Shakespeare” în România. Numai în Bucureşti, două premiere („Hamlet” şi „Furtuna”)...
...„Hamlet”-ul de la „Metropolis”, pus de Bocsardi, nu l-am văzut, negăsindu-se un loc în sala care, şi aşa mică, a mai fost văduvită de spaţiu prin extinderea scenei, pentru „ideea” regizorului. Aud şi citesc că e un spectacol modern, discutat (sau discutabil?!), cam lung (patru ore), fapt pentru care, la pauză, unii dintre norocoşii spectatori au plecat!
...Fericit spectator însă la „Furtuna” de la Teatrul Mic, montată de un titan al regiei, Cătălina Buzoianu, în decorul de vis al lui Dragoş Buhagiar, care, prin cele opt panouri-oglinzi, cu permanente proiecţii, ne ţin în fascinaţia Mediteranei, pe „insula naufragiaţilor”, valurile mării stârnite, stâncile, vulcanii, duhurile şi chipurile dedublate de magia teatrului acompaniind sublimul text. Un început eclatant, cu un excelent Prospero (Mihai Dinvale) şi un formidabil Ariel (Rodica Negrea), un final de o poezie filozofică rară, pe pasarela ce traversează realitatea spre vis, prin mijlocul sălii, pe la capul spectatorilor, unde trecerile încântătoarei Valeria Seciu (spiritul Mamei) întorc sensurile lumii şi transformă ura în iertare, tristeţea în bucurie, animalicul în uman. Între aceste momente de referinţă (prima scenă şi acordul final), timpul trece mai greu, mai neunitar, cu alt Shakespeare (Caliban cu cagulă, Sycorax-teroristă de azi). Dar finalul te face, biet muritor, să te simţi bogat sub cuvintele Marelui Will: „Suntem făcuţi din substanţa viselor, iar mărunta noastră viaţă este înconjurată de somn”. Părăseşti fascinat sala şi descoperi imediat că realitatea acestui secol XXI este un vis naufragiat...
Mircea M. Ionescu
