…S-a născut dintr-o așchie de copac. Italienii l-au botezat Pinocchio, noi i-am zis Țăndărică. Păpușa care avea să crească în fascinație și adevăr atâtea generații de copii. Din 1945 încoace. Anul acesta, Țăndărică - devenit o stare de spirit, un Fenomen românesc care a străbătut lumea - a împlinit 70 de ani! Iar Teatrul bucureștean cu nume magic în lumea copiilor și a părinților a onorat această aniversare cu un superb Festival Internațional al Teatrului Contemporan de Animație „ImPuls” (7-18 noiembrie). A fost mai mult decât un Festival cu trupe vestite din Belgia, Bulgaria, China, Italia, Polonia, Spania și România (teatre din Baia Mare, Brașov, București, Cluj, Craiova, Galați, Iași, Oradea, Sibiu, Târgu-Mureș, Timișoara). A fost refacerea unei Istorii miraculoase, de la „Țăndărică pe mările Sudului” (primul spectacol, în 1945) la evantaiul superb de producții ale magicianului Cristian Pepino din ultimii 30 de ani! De la directoratul Elenei Pătrășcanu (1945-1947), al extraordinarelor Margareta Niculescu (1949-1984) și Michaela Tonitza Iordache (1986-2010), la cele al regizorului Radu Boroianu (1984-1986) și al actualului manager, remarcabilul Călin Mocanu.

…Șapte decenii fermecate în care stoluri de artiști în zbor de creație (actori, regizori, scenografi, cântăreți, pantomimi, dramaturgi, păpușari, balerini) au dat Păpușii noi semnificații, eliberând-o de clasicism și modernizând-o în ton cu vremurile, cu noile dimensiuni ale Artei. 70 de ani în care Țăndărică a fermecat milioane de copii și de părinți prin imaginație, emoție, vigoare și pasiune, ba, din 1969, odată cu minunatele „Nocturne de la Țăndărică”, însemnând și fereastra spre Libertate deschisă maturilor într-un regim totalitar.

…Fascinația lui Țăndărică a atras în universul lui miraculos atâtea valori ale Artei românești. O altă istorie nobilă, cu nume de aur: Liviu Ciulei, scenografia spectacolelor „O călătorie prin țări minunate” și „Harap Alb”, în 1949; Marieta Sadova - regie „Porumbelul alb”, 1951; Radu Penciulescu - regie „Micul Prinț”, 1960; Silviu Purcărete - regie „Omulețul de puf”, 1977, și „Cenușăreasa”, 1990; Cătălina Buzoianu - regie „Tyl Eulenspiegel”, 1979, și „Dialoguri”, 1991; Nicu Alifantis - muzica spectacolelor „Visul unei nopți de vară”, 1986, și „Ivan Turbincă”, 2000; Marius Țeicu - muzica spectacolului „Guliver în Țara piticilor”, 1991; Michaela Tonitza Iordache - adaptarea pentru uluitorul „Adunarea păsărilor” (regia Cristian Pepino), 1993, spectacol care se joacă și astăzi cu mult succes; Ion Caramitru - regie „Bastien și Bastienne”, 1996; Felix Alexa - regia spectacolelor „Bărbierul din Sevilla” și „Vicleniile lui Scapino”, 1999; Alexander Hausvater - regie „Galaxia Svejk”, 2010. Și alte nume grele… Toți aceștia și mulți, mulți alții, devotați și talentați, au descoperit rețeta „Tinereții fără Bătrânețe”, simbolul lui Țăndărică. Păpușa mai tânără ca niciodată la cei 70 de ani ai săi, care atrage anual 120.000 de spectatori plătitori, copii, adolescenți și maturi visând mereu cu Țăndărică!