...Unul dintre marii dramaturgi al epocii contemporane este polonezul Slawomir Mrozek (1930-2013). Ziarist incomod, necruțător cu nedreptățile societății poloneze și europene, a emigrat, la 38 de ani, în Italia, apoi, s-a stabilit în Franța. În exil avea să înțeleagă altfel sensurile Libertății, exprimate frust, într-un inedit suprarealism politic, în piesele sale, care l-au făcut rapid celebru, prin „Emigranții” și „Tango”. La trei ani după ce textul „Emigranții” a fost publicat, șapte teatre din România au montat piesa, până la căderea comunismului. Am văzut patru dintre ele, toate minunate creații teatrale.
...Premiera absolută în teatrele noastre, în ’77, la Teatrul băcăuan „Bacovia”, în regia Letiției Popa, cu un remarcabil Liviu Manoliu (în rolul XX sau al Muncitorului) și George Serbina (AA sau Intelectualul)... A urmat premiera de la Oradea, în regia lui Alexandru Colpacci, cu un încântător Radu Vaida (Intelectualul) și Mircea Constantinescu (Muncitorul), ultimul cu replici tăioase, voit opuse lumii lui AA!... Nu poți uita splendoarea de spectacol de la Teatrul Mic, unde vestitul regizor de film Mircea Daneliuc s-a încumetat să lucreze cu două Legende, Ștefan Iordache (AA) și Mitică Popescu (XX)?! Mi s-a părut cel mai reușit contrapunct dintre cele două personaje, două realități diferite, stări contradictorii, cu tensiuni dedublate în tragic și momentele de sinceritate, de luciditate alunecând spre cinism... „Emigranți” frumoși la Naționalul din Târgu- Mureș, cu Ion Fiscuteanu și Alexandru Morariu, în regia lui Mihai Manolescu...
...Acum vreo patru ani, a început... era nouă a „Emigranților” în România, cu excelentul spectacol creat la teatrul independent bucureștean „Arca - La Scena”, de doi tineri și valoroși actori (Lari Giorgescu și Silvian Vâlcu - primul ajuns, între timp, la „Național”, al doilea, la „Odeon”). Un spectacol în care cei doi și-au asumat regia, gândită cu măsură, în ton cu schimbările noului mileniu. Un spectacol mult lăudat, preluat de TVR, și adaptat, logic, micului ecran cu zeci de mii de (tele)spectatori.
...După toate aceste amintiri nobile, de neuitat, am așteptat cu o normală curiozitate ultima montare, cea de la Naționalul clujean, sub asistența tehnică a tânărului și apreciatului regizor Tudor Lucanu. O șlefuire inteligentă a textului, renunțându-se la sensurile politice și insistându-se pe cele ale Omului și drama visurilor sale din exil. De la drama social-economică, la drama umană. Dacă Matei Rotaru a reușit un excelent rol în XX-Muncitorul, în privința celui al Intelectualului, el a fost, consider, aproape din altă piesă. Și aceasta pentru că valorosul tânăr regizor a vrut cu orice preț să fie și actor, unul pe care (de narcisism?!) regizorul a uitat să-l mențină în subsolul insalubru, cu spaima zilei de mâine, fără un ban de mâncare. Un intelectual emigrant într-o asemenea carceră nu poate să-și piardă neliniștea, angoasa doar scriind și făcând tot timpul pe literatul. Pun mărturie cu experiența mea de emigrant!
