…Ultima premieră din briza mării, la Teatrul de Stat Constanța (director: Daniela Dumitrescu), a însemnat un excelent text („Șobolanul rege”) de Matei Vişniec, jucat întâia oară în România. Și un remarcabil spectacol de teatru social, teatru politic, teatru document, demers tulburător, în stare să emoționeze publicul, dar să-l facă să continue piesa, acasă. Prima piesă a prolificului, valorosului dramaturg român stabilit de ani buni la Paris, ziarist la Radio France International, în care personajul principal este un… gazetar! Unul de front, un francez care prezintă evantaiul dureros al zilelor noastre, în care oamenii se decimează între ei „din prostie”, iar la cursul de jurnalism se cere ca realitatea să fie transmisă cititorilor, telespectatorilor fără poezie, căutându-se, inventându-se, stârnindu-se „un atentat necesar, o dramă, un răzbioi civil, un avion care să explodeze în aer”…

…Scene de mare tensiune și umor dureros, cu prieteni care-și vând gloanțe, arme și lansatoare, ca să se lupte cinci zile pe săptămână, în a șasea să-și îngroape liniștiți morții, iar în a șaptea să privească veseli la televizor serialul american „Santa Barbara”, în timp ce la Breaking News plouă, nonstop, cu mii de morți, atentate, războaie în lumea-ntreagă. Autorul caută, cu ironie, salvarea în parabolă, în simbolul Șobolanului, creierul unic, care să curețe omenirea de toate relele, ca, dacă va ajunge la 20 de kilograme, să domine lumea.

…Acest text dur, cu răni zilnice din lume, l-a stimulat pe valorosul regizor Radu Dinulescu la un spectacol complex, cu greutate ideatică, sensibilitate rafinată și diversitate stilistică, în care scenografia de ținută artistică a Sandei Mitache valorifică avantajul tehnicii video, iar muzica specială a lui Mihnea Brumariu amplifică ritmurile vieții și ale morții în deșertul de prostie care este prezentul. Radu Dinulescu, la a patra montare a unui text de Matei Vișniec, șlefuiește cu har aparte fiecare scenă, fiecare detaliu, cu gândul la un spectacol unitar, de referință. Un spectacol de-a râsu’-plânsu’, de o naturalețe fantastică, cu dinamism și umor, cu scene absolut uluitoare (Cimitirul, aducând aminte de Săpânța; cererea în căsătorie venită din tabăra adversă, sub gloanțe; pregătirea teroriștilor ignoranți și a ziariștilor inconștienți; vânzarea fetelor etc.).

…Un spectacol greu, jucat, însă, admirabil de întreaga trupă constănțeană. Este greu să nu lauzi vreun interpret. De la Iulian Enache (Jurnalistul) la Remus Archip (Malik, șeful teroriștilor), de la Maria Lupu, în dificilul rol al Șobolanului, de dimensiunea unui (super?) om, la Marian Adochiței (Profesorul orb, Un combatant), de la Mihai Sorin Vasilescu (Preotul Sofronie - sculptorul de oameni; Ministrul) la Mirela Pană, Georgiana Mazilescu, Ana Maria Ștefan, Andrei Cantaragiu și Adrian Dumitrescu, fiecare interpretând mai multe roluri (fete de vânzare, fete soldat, combatanți, experți etc.), într-un superb personaj colectiv… Iarna asta, la mare, a răsărit un Spectacol rar!