…Actriță de elită, Iarina Demian s-a dovedit în ultimii 15 ani și o redutabilă regizoare. A primat dramaturgia americană contemporană, cu legile ei aparte, de la povestea simplă la limbajul crud, tăios. Piesele americane contemporane sunt atrăgătoare, însă nu-s deloc facile, reclamând regizori profunzi și actori-totali.

…A montat trei piese de Neil Simon, stea pe Broadway: „A fost odată în Brooklyn” (2002), „Biloxi Blues” (2007), „Prizonierul din Manhattan” (2012). Trei spectacole cu mare succes de public și de presă, culminând cu „Biloxi Blues”, ce ar trebui să se joace și astăzi!... Două texte semnate de „golănașul american pe care nu poți să nu-l îndrăgești”, cum îl caracteriza Eugen Ionesco pe Israel Horovitz: „Coada”, în martie 2014, și „Indianul din Bronx”, anul trecut. Creații de top!

…Debutul, aplaudat, în regie al actriței de renume Iarina Demian s-a petrecut în 2001, la Teatrul de Comedie, pe care l-a slujit cu patos și har decenii, cu „Tată, sărmane tată, mama te-a spânzurat în dulap, iar eu sunt trist” de Arthur Kopit… Un spectacol („O lume pe dos”), în 2010, din trei piese scurte ale dramaturgilor americani Terrence McNally, A.R. Gurney și Cristopher Durang, piesa ultimului („Naomi în camera de zi”) fiind considerată de regretatul om de teatru Mircea Ghițulescu „o copie americană după Cântăreața cheală a lui Eugen Ionesco”. Am întărit acest element, pentru că ultimul spectacol vizionat (cu destulă întârziere), „Coada”, la „Bulandra”, înseamnă unul dintre cele mai frumoase ale genului văzute pe scenele noastre.

…„Coada”, o bijuterie în teatrul absurdului, de la textul savuros (nu întâmplător Israel Horovitz a fost prieten cu Beckett și Ionesco!), la strălucirea regizorală, care a făcut din idei personaje, și interpretarea impecabilă a actorilor… O inutilă luptă pentru locul I, care, practic, nu există, în pofida tuturor eforturilor, sacrificiilor, a imoralității, matriță perfectă pentru vremurile noastre, duce în cele din urmă, sub muzica divină a lui Mozart, la nevoia de uman, termen abandonat de istorie!

…Salutară și interpretarea „cum laude” a celor aflați sub bagheta magică a Iarinei Demian. Primul la „Coadă” a fost Tudor Chirilă (Stephen), absolut uluitor, cu un joc total, bogat în nuanțe, în dimensiuni afective, cântând, dansând, ironic și grav, ca și ideile ce aleargă prin scenă, deschizând sensuri și semnificații din surâs, grimasă, mișcare a mușchilor feței… Excelenți Ion Grosu (Dolan), cu o formidabilă forță scenică, și experimentatul Radu Gheorghe (Arnall, soțul încornorat), pe care, spre a amplifica absurdul, regizoarea l-a imobilizat într-un scaun cu rotile ce va fi rapid abandonat când se ivește șansa locului I! Foarte buni, ținând ritmul nebun impus de cei amintiți, Irina Ungureanu (în rolul Molly, pe care mai joacă și Mariana Dănescu) și Nicodim Ungureanu, în Fleming (personaj jucat, alternativ, și de Cristi Crețu). Totul într-o impecabilă ilustrație muzicală (semnată de Tudor Chirilă), „personaj” într-un spectacol minunat.