...Cel mai mare dramaturg al omenirii, englezul William Shakespeare, a făcut patru secole de când s-a ridicat între îngeri. Eveniment de istorie pe care Guvernul Marii Britanii l-a tratat cum se cuvine, întregul An trecut fiind comemorat în toate colțurile Terrei, confirmând acea replică devenită legendară: „Lumea-ntreagă e o scenă/ Și toți oamenii-s actori” (piesa „Cum vă place”). Anul Shakespeare 400 a născut multiple evenimente și în România, care apare, ca țară, cu o referință doar, în piesa shakesperiană („Pericle”), fără a uita că poetul nostru național, Mihai Eminescu, i-a dedicat Marelui Will un poem („Cărțile”). Finalul de Eveniment 400 s-a petrecut, la noi, pe scena Teatrului Nottara, care a prezentat un uluitor recital „Nobile William” al actorului Michael Pennington, de la vestita Royal Shakespeare Company, poate cel mai mare interpret britanic al lui Hamlet. Și cu un alt recital aparte („Lumea-ntreagă e o scenă”) al actorului Emil Boroghină, directorul Festivalului Internațional Shakespeare, ajuns la Ediția X în România!

...Tot pe final de An Shakespeare 400 în România, la „Nottara”, s-a organizat un foarte interesant Colocviu shakespearian, moderat de cunoscutul om de teatru Marina Constantinescu și cu participarea unui regizor român de referință în materie, Dinu Cernescu, el reușind întâiul spectacol politic cu „Hamlet”, interpretat fabulos de Ștefan Iordache, Eveniment al anilor ’70 ce s-a lăsat cu mustrări venite de sus, de la „tovarăși”!

...Un Colocviu în care o temă importantă a reprezentat-o traducerea actuală în limba română a operelor shakespeariene, tălmăcirea urmând să țină pasul cu modernizarea societății. Numai o bună traducere a textului semnat inconfundabil Will poate asigura un spectacol pe măsură, cu un Shakespeare viu, modern. Cum s-a întâmplat și cu „Hamlet”-ul montat, în 1985, de extraordinarul Alexandru Tocilescu, la „Bulandra”, spectacol politic de ecou, realizat prin colaborarea atentă la cel mai mic detaliu, la scenă, dintre regizor și traducătorul din limba engleză, remarcabila poetă Nina Cassian. Shakespeare trăiește, e nemuritor și după patru veacuri de la moartea fizică. Trăiește prin genialitatea operei sale, plină de atâtea mesaje politice codificate care invită la o veritabilă cercetare istorică. Numai o traducere ancorată în prezentul tumultuos poate menține contemporaneitatea Marelui Will. Căci aceeași replică poate fi tradusă, în cazul Julietei, „Du-te la Mănăstire sau Du-te la bordel”. Cum un text recent, Hamlet, „tradus și remixat de Paca Ștefan”, plin de vulgarități (caracteristice dramaturgului, traducător român!) și de penibilități de limbaj pseudomodern, n-a făcut decât să-l „traducă” pe Shakespeare în sensul lui Nenea Iancu.

...România a avut mereu foarte buni traducători ai operei shakesperiene. Oameni care nu doar că au știut în detalii limba engleză, vorbită și literară, cât și opera celui mai mare dramaturg al lumii, dar au și iubit capodopera shakesperiană. Nobilul Will nu există fără iubire!