… Frumos început de 2017 pentru Teatrul Mic, aflat sub noul directorat al eminentului om de teatru Gelu Colgeac. Întâia premieră din noul an, un spectacol de ecou, cu toate atributele să devină o „lovitură” a stagiunii. Un text reprezentativ al expresionismului, „Deșteptarea primăverii” (subintitulat „O tragedie a copiilor”), scris în 1891 de Frank Wedekind (1867-1918), piesă care a șocat societatea acelor vremuri prin apărarea Libertății adolescenților față de rigiditatea părinților, a profesorilor. Text inovator, interzis, dar montat din 1906 (premiera la Berlin) în toată lumea, în mai toate formele, inclusiv un musical rock pe Broadway (2006)!

… Piesa a cunoscut și două montări memorabile la noi, sub magia regizorală a lui Liviu Ciulei, la „Bulandra”, în 1991 (cu Ștefan Bănică Jr și Claudiu Bleonț), și a lui Victor Ioan Frunză, la Brăila, în 2007, cu George Costin și Nicoleta Lefter… Încercarea de la Teatrul Mic beneficia de regia unuia dintre vârfurile noului val, Vlad Cristache, strălucitor în alte spectacole vizând problemele tinerilor (mai ales „The History Boys”, la „Excelsior”), cu un evantai de talentați actori tineri pe care i-a „transferat” în „Sărindar”, pentru noua montare… Mai anunța un Mare spectacol și colaborarea cu interesanta trupă de rock alternativ Prima, cu partituri special compuse pentru o reprezentație între teatru și rock live!

… A mai fost și superba primă parte, atât de frumos desenată scenic de Vlad Cristache (totodată și semnatarul scenografiei), cu splendori de metafore, între vis și realitate, între libertate și ignoranță, încheindu-se cu o fantastică scenă, în care cele două uriașe candelabre, cu lumini-lumânări, coboară peste trupul liceanului Moritz, care se împușcase, neînțeles de o societate îmbătrânită în formalism desuet, de la părinți la profesori.

… Și atunci, de ce a fost doar un spectacol bun, în prima parte chiar foarte bun, nu și unul Mare?! Din mai multe motive… În primul rând, a fost prea lung (3 ore și 25 de minute, cu o scurtă pauză)!… Apoi, în partea întâi, multe replici nu s-au auzit clar, în defavoarea sublimei poezii a pubertății mutilate! Fie că muzica a fost, uneori, prea tare, fie din dicția unor actori (boală veche, netratată în facultate, se vede!), fie - au susținut unii experți - din neatenția regizorului față de poziția actorilor pe o scenă cu publicul urcat la cele două extremități. Și, poate, a mai contribuit la ratarea unui Mare spectacol și partea a II-a, una spre naturalism, diferită de superbul totuși act I! Optimist din fire, cred că acest spectacol al unui tânăr, însă valoros, regizor se mai poate strânge unele scene șlefuite, dacă nu chiar eliminate. Nu pot uita jocul debordant, cu pasiune, al întregii distribuții, cu laude în plus pentru tinerii George Albert Costea (Moritz), Ionuț Vișan (Melchior), Alina Rotaru (Windla) și… veșnic tinerii Gheorghe Visu, Liliana Pană, Mihaela Rădescu, Petre Moraru, Avram Birău etc. Neuitând că spectacolul beneficiază de două distribuții!