...Noul an teatral a început cu două-trei spectacole de excepție. Unul, realmente de colecție, la Teatrul Excelsior (director: Adrian Găzdaru), cu o piesă celebră, „Fluturii sunt liberi”, scrisă, în 1969, de newyorkezul Leonard Gershe (1922-2002). Textul a făcut furori pe Broadway, unde s-a jucat de peste o mie de ori, a fost ecranizat în ’72, film cu Goldie Hawn și Edward Albert, a apărut în multe teatre din România, premiera pe țară fiind, în februarie ’78, la Oradea, în regia lui Otto Szombati Gille, cu Nicolae Barosan și Ileana Iurciuc, apoi în repertoriile de la „Cassandra” (spectacol preluat de Teatrul Mic în 2005), Petroșani, Brașov, Naționalele din Târgu-Mureș, Iași și Sibiu. Incredibila poveste de dragoste dintre un tânăr orb, de 20 de ani, Don - care preferă să trăiască pe cont propriu, mutându-se, în pofida atâtor impedimente, de unul singur ca să se maturizeze -, și zburdalnica Jill - divorțată, după şase zile de căsătorie, la 19 ani, cea care visează să devină actriță, deocamdată vecina de dincolo de o ușă încuiată de proprietar -, story-ul cu Don cel responsabil și Jill pentru care, aparent, „Viața e o joacă” tot cucerește generații de adolescenți și părinți.
...Acum, un spectacol încântător, la „Excelsior”, în stil american, de la scenografie (Iuliana Gherghescu), jocul actorilor și, în special, viziunea regizorală de excepție a lui Erwin Șimșensohn, care a dialogat permanent cu spectatorii, cu rafinament, într-un admirabil ecou de sensibilitate, teribilism și elan oniric adolescentine, dar și asumând Libertatea ca un test de maturizare. Erwin Șimșensohn ține în echilibru perfect umorul de tip american, direct, sec, inteligent, cu tragicul tăiat de cristal pur, înflorind în lacrimă. Și, mai ales, nu omite o clipă psihologia aparte a personajelor din ofertanta dramaturgie americană. Un minunat evantai de stări de mare sensibilitate, fascinantă terapie de suflet la care contribuie cei trei factori, regizor-scenograf-actori.
...Interpreții rolurilor principale, și ei tineri și dezlănțuiți, cu o matură forță de concentrare, într-un recital de trăiri-limită. Alex Călin (Don) și Ioana Anastasia Anton (Jill) fac, cu siguranță, roluri de referință pentru o carieră aflată la început. O Doamnă a scenei românești, Catrinel Dumitrescu (Doamna Beker, mama prea grijulie, scriitoare de povești pentru copii), oferă o lecție de actorie, într-un contrapunct complex, de mare profunzime. Șerban Gomoi (regizorul Ralph) are un rol mic, însă tonic prin nonșalanță și ironie fină.
...Splendidul spectacol de la „Excelsior”, un fascinant poem al încrederii în Zbor, ca metaforă a libertății prinse magic în titlul „Fluturii sunt liberi” luat dintr-un pasaj de Charles Dinkins. Și Don, și Jill, și cei din sală se vor simţi liberi ca fluturii în lupta cu Destinul, în care iubirea și visul devin mai mult decât un joc. Un Zbor înalt, sub curcubeul de tonuri ale Adolescenței, Iubirea fiind miracolul care învinge imposibilul, declanșând și întreținând pofta de Viață.
