…Cel mai nou Teatru din România, cel al Dramaturgilor Români (director, Lucia Verona), a ieșit în public la 6 mai. Și nu oricum, ci cu un spectacol minunat, de la autor la regizor și actori. Autorul, mai puțin cunoscut printre oamenii de teatru, pe numele real Ion Nae Theodorescu (21 mai 1880 - 14 iulie 1967), ca literat de elită semnând Tudor Arghezi! El, poetul de antologie, autorul „Cuvintelor potrivite”, al „Biletelor de papagal”, romanelor „Lina” și „Cimitirul Bunavestire”, a fost și un admirabil dramaturg, „veriga lipsă dintre Urmuz și Eugen Ionesco”, cum a scris Nicolae Manolescu. Da, Tudor Arghezi a scris în cheia teatrului absurdului înaintea lui Ionesco și Beckett, „Neguțătorul de ochelari” fiind un fascinant text absurd. A fost montat la radio, ecranizat, iar Dan Tudor l-a urcat și pe scenă, la „Comedie”, într-un admirabil spectacol despre splendoarea… ilogicului.
…Freneticul regizor Dan Tudor, fascinat de teatrul absurdului scris (surprinzător pentru mulți!) de Arghezi, dar nu prea cunoscut marelui public, a devenit un… arheolog teatral, scormonind prin biblioteci în căutarea altor miniaturi teatrale argheziene. A meditat mult la minipiesele „La comisariat”, „Hamlet”, „Scenă autentică”, „Interpretări de cleptomanie” și „Patriotul” și le-a găsit un fir comun. Așa s-a născut primul spectacol la Teatrul Dramaturgilor Români (TDR): „Confidențial. Scene argheziene”. Spectacol început într-un ritm uluitor, susținut de muzica inspirată a lui Vlaicu Golcea, scenografia Corinei Grămoșteanu și coregrafia lui Florin Fieroiu, cu setul de uși deschizându-se și închizându-se, apărând și dispărând aceleași personaje ireale și totuși concrete, limbute, dar fără comunicare. Marele merit al valorosului regizor Dan Tudor au fost menținerea ritmului acestui gen de teatru, respectarea textului și contextului arghezian, plus capacitarea actorilor pentru atât de dificilul teatru al absurdului. A avut un punct de sprijin într-un superactor (Marius Bodochi), cu un matur feeling al absurdului, fie că era Judecătorul sau Patriotul. Apoi a resetat doi actori cu mari valențe, Eugen Cristea („Inginerul”, „Hamlet”) și Tudorel Filimon („Hoțul”, „Napoleon”), a prins în alergarea ideilor și un apreciat trio feminin cu experimentata Cristina Deleanu, mai tânăra Afrodita Andone și o studentă din anul II la Teatru, Luana Lute, promițătoare la debut prin nonșalanță și nerv scenic. Scena finală, cu naționalistul guraliv, se înscrie și ea în absurd, cel al zilelor noastre, când Patriotul aruncă marele tricolor peste un lampadar de la care „șutise”, în prealabil, becul!... Și mai există un amănunt semnificativ: toate personajele poartă haine însăilate, putând fi percepute și ca personaje neterminate.
...Un spectacol excelent al Teatrului Dramaturgilor Români la debutul său - în coproducție cu Muzeul Național al Literaturii Române (director Ioan Cristescu) și în parteneriat cu Teatrul de Comedie. Confidențial, văd spectacolul cu succes în Festivalul Teatrului Scurt de la Oradea!
