Main menu

header

…Vara aceasta, într-o noapte fără somn și fără niciun interes la tv, am redescoperit bucuriile adolescenței, când zorile îmi băteau în geam, în timp ce ascultam, încântat, tot felul de posturi de radio. Printre ele, negreșit, și Teatrul Radiofonic, veritabilă școală pentru un viitor dramaturg. Vara aceasta, în 2017, când trecuse bine de miezul nopții, am recunoscut, deodată, vocea inconfundabilă a unei Doamne a Teatrului Românesc, Carmen Stănescu! Și imediat au venit replici dintr-o piesă celebră („Gaițele”, de Alexandru Kirițescu). A fost o noapte fermecată, mai ales că, la finele spectacolului de teatru radiofonic, înregistrat în 1966, am aflat că ascultasem și vocile de aur ale unor nume sacre ale scenei românești: Silvia Dumitrescu-Timică, Nineta Gusti, Eugenia Popovici, Stela Popescu, Coca Andronescu, precum și a inegalabilului Alexandru Giugaru… Din acel 8 iulie, acest an, Teatrul Național Radiofonic m-a făcut sclavul lui fericit. Ascultând, de atunci, atâtea piese celebre, unele dramatizări necunoscute, reîntâlnind voci din Panteonul Teatrului Autohton. Curs de dramaturgie și de istorie a spectacologiei românești!

…M-am reîntâlnit cu un mare dramaturg, atât de drag mie și nedrept de puțin jucat astăzi, Marin Sorescu, într-un spectacol de teatru radiofonic cu „Paracliserul”, înregistrat în 1990, cu George Constantin și Valentin Teodosiu!... L-am revăzut, ascultându-i vocea fermecătoare, pe Ștefan Iordache, în dramatizarea romanului citadin „Intrusul”, de Marin Preda, înregistrare din 1981!... Și tot un emoționant spectacol de teatru radiofonic, după „Moromeții” marelui romancier Marin Preda, înregistrat în 1990, cu o distribuție de antologie: Victor Rebengiuc, Mitică Popescu, Gheorghe Cozorici, Cornel Vulpe, Ion Marinescu, Luminița Gheorghiu, Dragoș Pâslaru (remarcabilul actor care, după ce a fost bătut, în București, la Mineriada din 1990, s-a călugărit!)… Tot în vara asta minunată am retrăit „Concertul din muzică de Bach”, romanul psihologic al Hortensiei Papadat Bengescu, într-o dramatizare din 1981, cu Ileana Predescu, George Constantin, Valeria Gagealov etc. Am descoperit, fascinat, „Cumpăna dreptății”, a lui Liviu Rebreanu, într-un spectacol radiofonic din 1989, cu idolul adolescenței mele, descoperit la Teatrul Giulești, în uluitorul spectacol „Domnul Puntilla și sluga sa Matti”, de Brecht (în regia lui Lucian Giurchescu), 1959, Ștefan Mihăilescu-Brăila, alături de Dorina Lazăr, Ștefan Radof, Dan Condurache... Darul unei rare nopți de vară s-a numit „Take, Ianke și Cadâr”, nemuritoarea piesă a lui Victor Ion Popa, într-un spectacol radiofonic regizat, în 1993, de „rapidistul meu de-o viață Dan Puican”, cu nemuritorii - și ei - Petre Gheorghiu, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Marin Moraru, Mihai Fotino! Ce Gală a marilor Actori și Scriitori Români!...

...Mulțumesc mult pentru această vară de povești, Teatrul Național Radiofonic, ce anunți și o toamnă de excepție, ca și continuarea superbei liste de peste 60 de Dramaturgi Români Contemporani jucați… la Radio!