...O Mare surpriză în ultima ediție a FNT a fost spectacolul „Incendii”, propus de Teatrul Bulandra. A fost realizat de o minunată echipă de studenți la UNATC, ei susținându-și examenul de licență cu acest spectacol răvășitor, atât de bun, încât directorul Teatrului, Alexandru Darie, l-a inclus în repertoriul Sălii Studio de la Grădina Icoanei. Un text devastator, al unui autor - Wadji Mouawad - născut între bombele din Liban, plecat la 8 ani în Canada, apoi ajuns în Franța, unde s-a desăvârșit ca dramaturg, actor, regizor, azi fiind un nume în teatrul mondial. O piesă care prezintă una dintre bolile grave ale acestui secol, Migrația (Emigrație și Imigrație), născută din blestemul numit Război, personajul principal ce împrăștie familii, nații, unde se luptă între ei frați cu frați, părinți cu părinți, într-o fugă nebună prin moarte. E drama musulmană, a alergării prin necunoscut, dezrădăcinarea, dezumanizarea, moartea, ca apatrizi neștiuți. Această migrație e un Incendiu cumplit, care arde suflete, care naște violență, incesturi, trădări și bocet de Apocalipsă. Nu se precizează locul, dar sigur are legătură cu bombardamentele din frumosul Liban, în 1975, cu masacrul taberelor de refugiați de la Sabra și Shatilka, trimite cu gândul și la Războiul din Bosnia și Serbia, la cel nesfârșit din Afganistan, Irak și câte alte zone îndoliate ale acestui prezent parcă incurabil.
...Nawal are un copil, îi este luat, fuge prin lume să-l găsească, e prinsă, violată, naște gemeni (Jeanne și Simon), copiii Călăului său. La moarte lasă câte o scrisoare pentru fiecare copil, un executor judecătoresc îi caută și le dă testamentul mamei. Copiii nu o recunosc ca mamă, băiatul o consideră târfă. Numai că drumul lor prin Infernul acestor vremuri oferă o Apocalipsă la care medităm și plângem...
...Un text atât de complex, plin de ură, de moarte, dar și de poezie, ca un contrapunct în limbajul, filosofia furiei (în excelenta traducere a remarcabilului om de teatru Zeno Fodor), asumat de o Echipă de absolvenți UNATC. Cu o extraordinară regizoare, debutanta Irina Alexandra Banea (între timp a absolvit un masterat la Londra!), și opt actori care au dat viață la 20 de personaje. Este uluitor ce a reușit Irina Alexandra Banea, un adevărat „copil-minune”, în primul său spectacol, atât de profund, de un realism răscolitor, cu o simplitate care uimește și îi dă esențialitate, ajutându-ne să parcurgem în gând drumul de la tragedia greacă la Apocalipsa Secolului al XXI-lea, în care și credința dispare. În scenografia sugestivă a lui Vladimir Iuganu (o cazarmă cu spațiul limitat de grămada de lăzi cu grenade și arme), am descoperit și un evantai de tineri actori de viitor: Maria Vârlan (care ne face, și prin măiestria regizorului, să vedem în Nawal o urmașă a Antigonei sau Iocastei), Denis Hanganu, Constantin Dogioiu, Cristina Constantinescu, Adrian Piciorea etc. Un spectacol rar, cu simboluri clare, metaforă neforțată și parabolă în noul „Dans al Vieții și al Morții în deșertul de cenușă”!
