...Un om care bate des sălile de teatru din întreaga țară, ba mai are și doi copii în București, de 19 și 23 de ani, ambii mai și mergând pe la teatru, este mereu preocupat de prezența adolescenților, a tinerilor în dramaturgia și spectacologia din România. Dacă în privința teatrului pentru copii stăm excelent, când vine vorba despre tineret, nu prea ne răsfață repertoriile. Mi-am dus minunații copii la excelentul spectacol de la „Excelsior”, cu piesa englezului Alan Bennett, „The History boys” („Poveste cu parfum de liceu”), remarcabil regizată de Vlad Cristache și interpretată cu mult har de un evantai de tineri actori, stimulați de jocul încântător al celebrului Mihai Dinvale! I-am dus în Templul Thaliei și la excelenta reprezentație a Claudiei Motea în „Pușlamaua de la etajul 13”, jucată în sala Pictură de la Naționalul bucureștean. Încântați, nu însă fără să rețin o întrebare a Mariei, în anul III la Drept: „La o piesă despre studenți nu ne poți duce?”... Am căutat prin memorie, prin repertoriile teatrelor din Capitală și din țară, dar, din păcate, n-am găsit nimic!

...De altfel, puține piese despre tineret în general, nu doar despre adolescenți și studenți. A fost, acum vreo cinci ani, un excelent text dramatic al Alinei Nelega, „Amalia respiră adânc”, în stare să dezvolte spectacole de luat în seamă pe mai multe scene, eu fiind impresionat de cel de la Naționalul clujean „Lucian Blaga”, cu o remarcabilă prestație a Ancăi Hanu!... Mai este și monodrama scrisă de talentata actriță de la Naționalul „Vasile Alecsandri” din Iași, Ada Lupu pe numele ei, autoarea unui text notabil, „Povestea păsării fără cuib”... După care, „Restul e tăcere”, de parcă am auzi ultima replică a lui Hamlet...

...Sigur, scurte partituri dedicate tinerilor găsim în mai multe texte dramatice, dar nu dezbătând numai condiția și problemele de astăzi ale celor care au sărit de 18 ani. Lărgind puțin contextul, putem spune, negreșit, că o piesă cu destinele unor tineri este și celebra „Romeo și Julieta” de Shakespeare, pe care Naționalul bucureștean ne-o va prezenta la debutul stagiunii de toamnă, într-o excelentă variantă modernă a extraordinarului regizor rus Yuri Kordonski, în prezent cetățean american și profesor de regie la o Școală de dramă din New Haven, la vreo sută treizeci de kilometri de New York!

...Refuz să cred că dramaturgii autohtoni contemporani nu sunt interesați de tineret și de problemele (multe și diverse) studenților români. Mingea se află, însă, în terenul regizorilor și, în special, al directorilor de teatre. N-ar tenta ca unul dintre Concursurile anuale de dramaturgie din România, de la UNITER, la Teatrul scurt (Oradea) și comedie (festCo) să aibă o temă precisă: problemele liceenilor și ale studenților? Sau chiar festivalurile, multe (și destule bune!), să anunțe cu un an înainte o ediție dedicată acestei teme foarte importante, dar, din nefericire, total descoperite la noi, astfel încât să fie provocați dramaturgi și regizori români contemporani?