Main menu

header

... Când s-a intrat în al cincilea an în care între prima scenă teatrală a României - Naționalul „I.L. Caragiale” București și întâia scenă a Basarabiei - Naționalul „Mihai Eminescu” Chișinău există un schimb anual de spectacole, putem vorbi de pe acum despre o nobilă tradiție. Ideea minunată a directorilor celor două Teatre Naționale, Petru Hadârcă și Ion Caramitru, a unit Prutul sub fascinația Teatrului și a bucurat spectatorii de pe ambele maluri cu producții de ținută estetică. Cum a fost și în prima lună din Noul An, când frumoasa trupă basarabeană, cu neobositul, inspiratul Petru Hadârcă la timonă, a jucat la București, în 26 și 27 ianuarie, încântătoare spectacole cu o superpiesă a fantasticului Caragiale și alta a nemuritorului Cehov. Ambele ovaționate, nu doar aplaudate la scenă deschisă.

...„Deschiderea” a fost făcută cu un remarcabil spectacol-eveniment, „Carnavalul”, în care, plecând de la celebra piesă „D-ale Carnavalului”, extraordinarul regizor și profesor universitar Alexa Visarion a oferit o sinteză trepidantă, inedită, a textelor lui Nenea Iancu, într-o superbă ambiguitate de sensuri, existențială și ridicolă, nu doar mereu contemporană, oglindind repetabila povară a unui „Carnaval” nemuritor prin măștile lui vii, vesel-triste. În care, ieri, azi și mâine, nevindecați, neînțeleși, „trădăm plângând și râdem plângând”!... Regizorul-filosof Alexa Visarion descifrează în fiecare text al lui Caragiale o „abulie existențială”, și în monologul

„1 Aprilie”, și în schițele „Victoria Română”, „Inspecțiune”, în „Monologul lui Cațavencu”, prezent și el în „Carnavalul” nostru cel de toate zilele, cu replici tăioase, ieri, de azi, spuse printre spectatori. Această superbă folosofie contemporană a operelor caragialiene mi-a amintit de recenta, valoroasa carte „Nostalgia Valorii” a profesorului Alexa Visarion, iar Spectacolul de colecție a readus în memorie cuvintele-bisturiu pentru vremurile noastre subliniate de Regizorul-Profesor: „Râsu’-Plânsu’ și Nimicu’ / E tripticu’-șiretlicu’/Vieții triste de paiață... / Rezistăm - sau facem față?!...”

...La succesul unui Spectacol rar, histrionico-filosofic, oglindă a mascaradei fără de sfârșit, tragic-absurdă, în care, uneori, viermuim, și-a adus contribuţia și trupa Naționalului basarabean, pe care Alexa Visarion a ridicat-o la superbe prestații, nebănuite. Un remarcabil Spectacol de Echipă, în scenografia Irinei Gurin, în care au strălucit Anatol Durbală (în rolul lui Nae Girimia), Petru Hadârcă (Crăcănel), Ana Tkacenko (Mița Baston) Ghenadie Gâlcă (Un catindat), Ecaterina Mardare (personajul inventat Râsu’-Plânsu’), Olesa Sveclă (Dinina Mazu), Angela Ciobanu (Veta), Ion Mocanu (Pampon), Iurie Focșa (Iordache) și alții!

...Despre al doilea frumos spectacol, cu un fascinant final, prezentat, la București, de Teatrul Naționalul „Mihai Eminescu” din Chișinău, „Livada de vișini”, nemuritoarea piesă a lui Cehov, în regia inteligentă a lui Alexandru Cozub și scenografia inspiratului Iurie Matei, cu altă ocazie...