… Cineva a scris că la Naţionalul bucureştean se joacă… „Stan şi Bran”. Şi unii au dat năvală, mai ales că regia era semnată de Horaţiu Mălăele, iar printre interpreţi se număra şi remarcabilul Mihai Constantin. La faţa locului însă, spectatorii au dat peste o piesă irlandeză, „S-a sfârşit cum a început” („The End of the Beginning”), de Sean O’Casey, scrisă în 1934, după o poveste pentru… copii! La urma urmei, o farsă comică, aşa, ca să nu-i zic o comedioară fără pretenţii. Ceea ce nu înseamnă că de la un Naţional nu avem întotdeauna pretenţii. Mai mari decât a te amuza şi a te gândi exagerat la acei doi comici vestiţi ai ecranului…

… Povestea este simplă, ca şi viaţa unui cuplu, oriunde ar trăi el. Un soţ morocănos (Darry) se vaită că munca lui zilnică la câmp este infinit mai grea decât cea a soţiei Lizzie, care găteşte, spală vasele şi hrăneşte animalele. Drept pentru care îi propune consoartei o rocadă: el să rămână în bucătărie, iar Lizzie să cosească pe ploaie. Femeia pleacă la câmp, bărbatul rămâne voios în casă şi comicul se naşte imediat, mai ales că apare şi un amic, Barry cel miop, venit să repete un cântec pentru spectacolul de la primărie. Cei doi nepricepuţi în ale bucătăriei vor sparge cu nemaipomenită stângăcie toată vesela, vor distruge bufetele, butoiaşul în care se ţin grăunţele, vor lega vaca de afară cu o funie ce va fi trecută prin hornul casei şi adusă în bucătărie, unde o vor priponi de un scăunel, se vor accidenta, la început cu haz, apoi deja banal. Ca asemănarea cu Stan şi Bran să fie nu doar legată de contrastul fizic al celor doi (masivul Mihai Constantin şi firavul Daniel Badale), ci de substanţă, amintind de distrugerea totală a casei din scena cu poliţistul, Derry va merge în pivniţă, unde se scurge gazul lampant, va aprinde chibritul şi toată lumea aşteaptă explozia. Ceea ce se întâmplă, decorul dezintegrându-se spectaculos, iar dacă ar fi fost ceva original, probabil că trebuiau devastate şi fotoliile spectatorilor!

… La început s-a râs, s-a zâmbit, mai ales că interpreţii au jucat impecabil (Victoria Dicu - Lizzie Berrill, personaj care stă în scenă doar câteva minute la început şi apare în final, cu o coasă în mână, lângă cei doi care au aripi de îngeri după explozie; Mihai Constantin - impunător în Darry Berrill; Daniel Badale - cu farmec rar în Barry Derrill, anunţând un actor de comedie de top). Treptat însă, poantele, mişcările au devenit previzibile, lipsa de ritm a spectacolului punându-şi amprenta. În decorul saturat de naturalism, comicul s-a diluat treptat, chiar dacă unele scene au fost foarte inspirate (tragerea celor doi bărbaţi prin horn, cu funia smucită de vaca de afară), finalul fiind cu mult sub începutul de spectacol. Când mai toţi cei veniţi în sală aşteptau nu ceva „despre destin, viaţă şi moarte şi raportul lor metafizic cu fiinţa umană” (citat din cuvântul regizorului în caietul-program), ci o sănătoasă cură de râs. À la Stan şi Bran sau, de ce nu, à la Horaţiu Mălăele…