… Festivalul Naţional de Comedie, ediţia a XXII-a, organizat de Teatrul Dramatic „Fani Tardini” din Galaţi, s-a deschis cu un spectacol aparte. De la scriitura austriacului Arthur Schnitzler la montarea româno-vienezului Geirun Ţino. Piesa în cauză, „Hora iubirilor” („Der Reigen”, în original), nu doar că a împlinit secolul, în 2003, dar are şi o istorie picantă, cu interzicerea ei de multe ori de cenzură, ba şi chemarea în justiţie a autorului şi a interpreţilor premierei de la Berlin, din 1921! Motivul? Demascarea cinismului, a falsităţii unei lumi încremenite în conformism şi fariseism, ca de fiecare dată când este vorba despre dihotomia iubire-erotism. Adept al lui Freud, Arthur Schnitzler va privi, şocant de direct, amorul liber, sexualitatea, subiect vechi de când lumea, absolut interesant şi astăzi.

… Piesa (ecranizată în Franţa, în 1950; operă, în 1993, la Bruxelles; jucată şi la Londra, în 1998, cu Nicole Kidman) este alcătuită din cinci dialoguri ale Femeii, cu Soldatul, Tânărul domn, Domnul tânăr, Soţul şi Contele. Este o horă a iubirilor, a erotismului, un curs despre psihologia sexualităţii (mai ales feminine) oferit cu francheţe, cercul închizându-se în final cu atâtea semnificaţii.

… Cunoscător profund al dramaturgiei austriece, regizor erudit, prolificul şi atât de interesantul Geirun Ţino oferă încă o dovadă a puternicei sale personalităţi artistice. Plasează acţiunea într-o gară, unde circulă toate categoriile de oameni şi din toate zările. Joacă tot spectacolul pe acelaşi plan care se roteşte când la dreapta, când la stânga, făcând din mişcare un personaj care demonstrează viteza ameţitoare, fără sens static, a omului definit volens-nolens şi de freudism. Când îl mai auzim şi pe Soţ dând replica prin melodii româneşti, înţelegem mai bine că subiectul este universal şi de ce piesa atrage şi după un secol. Artist complex, Geirun Ţino (care mai semnează cu personalitate scenografia şi muzica) încheie spectacolul sus, într-un fel de sonată a sferelor, cu muzica divină acoperind personajele împietrite în vicii şi timp pe scena care se tot roteşte.

… Cuvinte alese se cuvin şi interpreţilor. Regizorul a mizat şi a câştigat cu alegerea Oanei Preda Gheorghe în rolul Femeii. Aflată la primul ei rol mare, interpreta (fiica fostului apreciat actor şi director de teatru Stelian Preda) dovedeşte o admirabilă paletă de trăiri, de la naivitate la furie, de la dedublare la nonşalanţa prostituatei ajunse matură, finalul fiind absolut minunat. Au contribuit vizibil la reuşita spectacolului, cu har, disimulări inteligente, dar şi cu unde de naturalism necesar, experimentaţii Stelian Stancu (Domnul tânăr), Gabriel Constantinescu (Tânărul domn) şi Vlad Vasiliu (Contele), într-o ordine dictată de intrarea în scenă. Cu mult umor, Dan Căpăţână (Soţul) e pândit de pericolul de a „trage” la public. Puţin rigid Ciprian Braşoveanu (Soldatul), dar, cu siguranţă, cu asemenea parteneri de scenă se va înscrie curând în acordurile unui spectacol de ţinută.