… Freneticul om de teatru-total la nivel de vârf Mihai Mălaimare a mai dat o „lovitură” - ultima premieră de la Teatrul „Masca” însemnând, realmente, un show rar. Se numeşte „Venexia” şi reprezintă ultimul spectacol al remarcabilului regizor italian Michele Modesto Casarin, inspirat din scenarii diverse şi savuroase ale commediei dell arte, cu textul „Venexiana” în capul listei. Este un univers aparte, cel al curtezanelor, 11.000 de femei de moravuri uşoare dintr-o populaţie feminină de 12.000 din falnica Venezie a anului 1509!

… Valorosul director de scenă şi-a axat povestea pe două teme principale, studiate profund, prin timp, din istoria celebrului carnaval de la Veneţia: desfrâul şi crima. Acţiunea se petrece în anul 1509, când, în prima săptămână a carnavalului, istoria a notat nu mai puţin de 17 crime. Povestea începe lângă celebrul Pod Rialto, mergând prin Piaţa delle Erbe şi ajungând în Carampane, în lumea curtezanelor, unde viciile viermuiesc, de la săracii străzilor la nobile doamne. Sigur, istoria este doar un pretext, din moment ce regizorul lansează în foaia-program a spectacolului o interogaţie ce invită la meditaţie şi sinceritate: „Este oare Venexia oglinda lumii noastre neliniştite, sălbatice, dar avide de iubire?”.

… Invitându-ne la formularea propriului răspuns, Michele Modesto Casarin şi echipa sa de un înalt profesionalism (Stefano Perocco di Meduna – décor, Licia Lucchese - designer costume, Samantha Peluso - machiaj şi coafuri, Sonia Marianni - croitorie) ne oferă un minunat spectacol, în care eroticul devine Artă, iar demonstraţia, semn de desfătare estetică. Scena se roteşte permanent, oferind când una dintre casele de toleranţă, a matroanei Menega (excepţională Dora Iftone în acest rol), când iatacurile unor nobile doamne, Angela (impecabila Anamaria Pîslaru) şi Valeria (pe rol Ana Turos), care-şi dispută un chipeş tânăr străin (cu nerv, Bogdan Untilă). Totul într-un misterios clar-obscur, cu minunate scene de grup (admirabilele Alina Crăiţa, Emilia Manea, Graţiela Bădescu, Delia Riciu) ce amintesc de picturile lui Breugel cel Bătrân, astfel încât scenele erotice, tratate cu rafinament de artist rasat, să ne trimită spre sublimul tablourilor lui Rubens.

… „Venexia” înseamnă un excelent spectacol de grup, cu 15 interpreţi demni de toată lauda, dar şi cu realizări individuale de preţ, la numele amintite permiţându-mi să-i mai trec pe Ana Sivu-Daponte (Oria) şi Sorin Diculescu (codoşul Bernardo). Chiar dacă în una dintre replicile piesei, „Curvele sunt păcatul cel mare al Republicii Venezia”, creatorul acestui spectacol-eveniment insistă asupra demnităţii femeii, indiferent de blestemul destinului.

... La finele unei premiere memorabile, Michele Modesto Casarin şi-a permis să oprească aclamaţiile publicului, să-i mulţumească şi, în special, să sublinieze: „Astăzi, teatrul românesc, ca şi cel italian, se află într-o criză gravă. Viitorul lui depinde foarte mult de prezenţa dumneavoastră, a spectatorilor”. De ţinut minte!