... În pofida galopantei crize financiare din ultimii ani, când bugetele (şi aşa mici!) se tot reduc, iar multe posturi rămân blocate, teatrele româneşti reuşesc să supravieţuiască lăudabil. Chiar să menţină, fie şi în regim de criză, tradiţia unor festivaluri de ecou, ba să mai şi creeze unele noi. În ultima categorie se înscriu cel al Teatrelor de proiecte, de la Câmpina - lansat la scenă la finele lunii trecute - şi „Ariel Inter Fest”, ce-şi derulează, în aceste zile, la Râmnicu Vâlcea, a doua ediţie, cu actori de top (Alexandru Repan, Horaţiu Mălăele, Mircea Andreescu, Mihaela Teleoacă, Catrinel Dumitrescu, Nicolae Urs), în producţiile unor cunoscute teatre bucureştene (Bulandra, Comedie, Nottara, Compania Passe-Partout Dan Puric), a celui din Buzău (George Ciprian), plus două din oraşul-gazdă (Ariel şi Anton Pann) şi trei italiene. Festivalul din Zăvoiul vâlcean încheie stagiunea de primăvară (şi) a Festivalurilor 2012, una notabilă cantitativ, însă discutabilă calitativ, de la idei noi la selecţie, maniera regizorală şi actoricească. Am notat o „Gală Star” Bacău, dedicată spectacolelor „One-man” şi „One woman show”, „Gala Vedeteatru” de la Buzău, axată inspirat pe tema Actorul-regizor, festivalurile de la Timişoara şi Tulcea... Au fericit iubitorii de teatru două evenimente de marcă, Festivalul Shakespeare, la Craiova şi Bucureşti, şi cel de ecou de la Sibiu, unde, în fiecare primăvară, „lumea-ntreagă e o scenă”, vorba marelui Will. Nu se uită nici „festCo”, altfel spus Festivalul Comediei Româneşti, cu o ediţie dedicată, logic, „Anului Caragiale” sau „Bucureştii lui Caragiale”, cu spectacolele de stradă, până-n toamnă, în multe puncte ale Capitalei. ... O dată cu lăsarea cortinei peste Gala de la Râmnicu Vâlcea, mulţi vor spune că teatrele au intrat în vacanţă. Aparent, căci în aceste zile toride se fac tot felul de strategii (fireşte, în regim de criză!) pentru „toamna festivalurilor”, ce va fi lansată imediat după debutul noii stagiuni. Evantaiul galelor de ţinută îl va deschide Teatrul Regina Maria din Oradea, care, între 23 şi 30 septembrie, va ţine în viaţă un festival unic, cel de „teatru scurt”, ajuns la ediţia a 18-a. Octombrie va demara cu două festivaluri în aceeaşi perioadă, 6-14 octombrie (de ce?!), la Brăila şi Galaţi (Festivalul de comedie), ca între 22 şi 27 ale lunii Brumărel, la Giurgiu, să continue Festivalul Teatrelor Dunărene, cu trupe din Austria, Bulgaria, Serbia şi România. Există şanse să se producă - tot în această lună - şi Festivalul de Teatru Clasic, de la Arad, ca toamna să fie aureolată de Festivalul Naţional de Teatru (FNT), la Bucureşti, din final de octombrie până în prima parte a lui noiembrie. Sigur, mai sunt şi alte Gale, mai mici sau mai mari. Problema nu este însă numărul lor, ci valoarea. Iar replica reputatului om de teatru Mihai Mălaimare (actor, regizor, manager), într-un recent interviu, trebuie să-i pună pe mulţi pe gânduri: „Teatrul românesc se mulţumeşte cu festivaluri care nu concluzionează nimic”!