… Ce s-a întâmplat însă în această toamnă la Oradea (teatrul scurt) şi Galaţi (Festivalul Naţional de Comedie) depăşeşte nemulţumirile individuale şi ridică grave interogaţii de fond. La Oradea, juriul n-a acordat Premiul pentru cel mai bun spectacol, la Galaţi, alt juriu nu a găsit un regizor de Premiu!?! Într-un puseu de exigenţă nemotivată sau de orgolii personale (nu de plata unor „poliţe personale”?, zicea un regizor), cele două jurii au uitat de responsabilitatea ce li s-a acordat şi au adus un deserviciu mişcării teatrale din România, dezamăgind publicul şi oamenii de teatru (câţiva din străinătate). În primul rând, la Oradea şi la Galaţi, atitudinea negativistă a celor două jurii a anulat decizia selecţionerilor care au adus spectacolele în Galele respective. Ca, apoi, şi mai grav, ele au ignorat munca asiduă, în regim de cruntă criză financiară, a atâtor teatre valoroase. N-am fost la Oradea, însă simpla lectură a spectacolelor prezentate (unele le-am văzut şi le-a aplaudat în Capitală!) susţine că, dacă juriul ar fi fost responsabil, era greu să alegi doar un spectacol de top din „Zăpezile de altădată” - de la Teatrul de Comedie, „Zeul măcelului” - Nottara, „Jocuri în curtea din spate” - Teatrul Act, „O noapte furtunoasă” - Naţionalul craiovean; cum am citit că şi „În curând vine timpul lui” montat de Radu Afrim la Teatrul Regina Maria din Oradea este o producţie de excepţie.

... La Galaţi, alt juriu n-a acordat premiu de regie, contrazicându-se pe sine, din moment ce a onorat producţia „Taxi Blues” cu Premiul pentru cel mai bun spectacol, plus, ex-aequo, Premiul pentru interpretare lui Marius Bodochi şi Dan Tudor (regizorul)! Cred că mai aveau argumente pentru acest premiu bulgarul Orlin Dyakov, care a montat, la Giurgiu, „Conu Leonida faţă cu reacţiunea” (demers scenic apreciat de doi membri ai juriului!), şi galonatul regizor româno-austriac Geirun Ţino, căruia, ca o tragicomedie jenantă, juriul i-a fabricat un Premiu pentru... „concepţia scenografică şi a spaţiului sonor” (Sic!) la spectacolul „Nebuna din Chaillot” de la teatrul gălăţean. Acelaşi cvintet avea să ignore promovarea dramaturgiei autohtone de Teatrul „Fani Tardini” Galaţi, ineditul Proiect româno-bulgar (Giurgiu-Ruse) în „Anul Caragiale” sau frumosul zbucium permanent al teatrului basarabean din Cahul spre a menţine limba română peste Prut, trei oferte serioase, cred, pentru Premiul juriului. Surprinzător, el a avut o miză mai mică, Lia Bugnar - pentru prezenţa cu două piese scrise, un rolişor interpretat într-una şi regia alteia (parcă n-a existat regie în acest Festival!), într-un spectacol de actriţă, cum a fost „Fata din curcubeu” a Taniei Popa!?! Care doamnă nici n-a stat să-şi ridice premiul! Râsul-plânsul, mon cher...