… Era firesc ca, în „Anul Caragiale”, un modul al celei de a XXII-a ediţii să adune spectacolele notabile (mai existau şi altele prin ţară!) dedicate în ultimul an Maestrului comediei româneşti (sub numele „Al matale, Caragiale”). Ne-am bucurat de „O noapte furtunoasă” (montată de Mircea Cornişteanu la Naţionalul craiovean şi prezentă la alte două festivaluri în acest an!), „O scrisoare pierdută” - regândită inspirat de Mihai Mălaimare, „Năpasta” - interesant regizată de Cristi Juncu la Teatrul „Toma Caragiu” Ploieşti, de un eseu coregrafic - „D’ale noastre” semnat de Gigi Căciuleanu la Naţionalul bucureştean, unde Alexandru Dabija a prezentat încă o dramatizare de-a sa, după spumoasa farsă „Două loturi”. Cu Nenea Iancu, toate bune şi frumoase…

… Altfel stau lucrurile cu un alt geniu al dramaturgiei, dar din nordul Europei, suedezul August Strindberg, căruia i s-a rezervat o secţiune în FNT, unde a fost prezent numai cu un spectacol („Domnişoara Julia”), montat de Teatrul Maghiar de Stat din Cluj!?! Un nume sonor pentru o secţiune învăluită în silogism: „Strindberg, urmaşi, înaintaşi”, spre a face loc unor piese de Ibsen, Thomas Bernhard şi a se plasa workshop-ul Cătălinei Buzoianu. Şi n-a fost singura dovadă de eclectism sau de lipsă de idei clare, FNT-ul desfăşurându-se sub o avalanşă de secţiuni în afara celor trei amintite: „Actorii în prim-plan”, „Focus: Silviu Purcărete - un univers regizoral”, „Ateliere”, „Teatrul de mâine”. În care au fost împinse, uneori comic, multe spectacole foarte bune, actori, regizori şi autori celebri. De ce?!... În schimb, nicio secţiune dedicată „Dramaturgiei româneşti contemporane”, absolut necesară pentru un Festival Naţional de Teatru care se desfăşoară totuşi în România! În lipsa ei, spectacolul „Ţinuturile joase”, dramatizare după scrierea Hertei Müller, prezentat de Teatrul German din Timişoara, şi spectacolul-concert al Adei Milea, la Naţionalul clujean, după „Insula” lui Gellu Naum, au fost incluse în… „De toate pentru toţi”! Aceasta este, se vede, deviza ediţiei a XXII-a a FNT-ului, în care, dincolo de străluciri evidente, de prezenţe-eveniment, s-au inclus şi spectacole jucate (şi în alte Festivaluri!) înaintea „ultimului an teatral” (cerinţă a FNT-ului!) sau cu premiera dată… după ce s-a anunţat programul Festivalului!?! Valorile adevărate, ca şi publicul, nu au nevoie de tot felul de etichete şi de artificii stilistice la Sărbătoarea naţională a teatrului românesc!